Nu suntem liberi cu-adevărat pâna când nu se revoltă şi nu ne-a părăsit absurdul pe care l-am domesticit!
Din momentul în care începem să ne AMINtim ceva, am gustat deja din prima porţie de moarte,suntem deja nişte beţivi ai nimicniciei.Amintirile care nu le laşi să moară nu te lasă să trăieşti.A trăi din amintiri este specialitatea viermilor.Ergo: există ieri pentru că proştii nu ştiu ce-o să fie mâine!
Paradisul, aşa utopic cum e, nu-l putem uita pentru prima dragoste(un sărut cu gust de mere coapte, s-ar zice)care de fapt a creat Legenda.În rest, tot "avantajul călăreţului" e că şarpele nu ne-a strâns de gât.Iartă-l Doamne căci nu ştia ce face!
Cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla este să sperăm într-o Altă Lume.Iar în Asta să disperăm liniştiţi!
Ştiinţa, care a pornit vitează în recunoaşterea necunoscutului nu se poate lăuda că a trecut de aceste două cuvinte:recunoaşterea necunoscutului...
Beethoven avea o ureche mai silenţioasă decât cealaltă, care nu se auzea!
Omul nu se poate identifica lui Dumnezeu decât punându-se de acord cu imposibilul.Dacă însăşi identificarea Divinităţii cu omul, în cazul lui Isus, a fost imposibilă,rezultă că fenomenul invers e şi mai imposibil!
Mă ţin ocupat,îmi place să scriu ca să nu urlu de silă.Sunt o specie ciudată: un intelectuanimal!
După cum spuneam, pseudorecepţia lăsa de dorit.Mă gândeam serios să-i pun urechile pe nas să vadă mai bine cum să îşi suflece mâinile,să atingă sublimul!
Tradiţia e să-ţi pui proteza să râzi cu toată gura de aur ieftin, a melancoliei.
La grădina zoologică, între aerobe şi târâtoare, popa cu bancherul îşi disputau nemurirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu