dedulcit la amărăciune
simt cu o disperare de toată coma
că mâine voi da mâna cu un mort nesimţit
şi care îmi va semăna izbitor
mă grăbesc să vă însufleţesc să vă
formulez esenţialul
acest substantiv neutru singular
cu 21 de grame-mega-hertzi mi se pare
ceva de speriat prăpăstii
(nu are nicio relevanţă defel
cîte lovituri de graţii am luat pentru el)
treaba e că nu găsesc aici
decât dorinţa de a fi mereu altundeva
mai bine aş fi nicăieri cred că
absenţa e ultima speranţă
care mă mai poate re-prezenta
femeia care se intitulează a mea e uitarea
agonizează încă un an mă sărbătoreşte
de-mi vine rău
hai să ne uităm îi zic să ne îngropăm
într-un măreţ scuipat
îngheţat la marginea lumii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu