Stupoarea ca revelație (continuare)


Se cheamă că nu ești un artist dacă nu-i dai bătaie ficțiunii și imaginației. Dacă nu-i pui pe cei răi să o sfîrșească nefericiți și pe cei buni să o termine tot într-o fericire. 

Crăciun fericit: mă sună creditorii să-mi ureze ”La mulți bani!”

În mod sigur cine a spus că totul curge era un bețiv… de aia a și găsit în vin adevărul.

Cunoaște-te pe tine însuți. Dacă-i cunoști pe ceilalți riști să-i iubești pînă la disperare!

Ce au religia și politica în comun e că ambele sunt afaceri promițătoare: 100 de virgine cînd ar fii arhi-suficientă una și bună! ști-o ploaia dar cei mai mulți n-au s-o vadă nici pe aia!

Singurătatea vine cu aparența exproprierii: pare că nu mai Ai pe nimeni dar să ne ia naiba dacă am avut pe cineva vreodată! Mai degrabă nu ne-am avut nici pe noi înșine! Am avut doar iluzia că suntem stăpîni pe situație. Singurul lucru negativ din solitudine e sperietura trezirii la realitate.
În rest toate bune și faine: ne regăsim așa cum suntem cu adevărat!

Mîndria veteranilor e cel mai triumfalist șut în cur!

Totul e să mergi înainte. Unii chiar pornesc în direcția aia bună.

Dacă faci greșeala să regreți s-ar putea să-ți pară și mai rău.

Nu ești simpatic chiar dacă eviți groapa și ai dreptate să fii pesimist. Mai degrabă dacă ești optimist fără niciun motiv și dai în gropi.

Ce să-mi doresc?... o durere de apă și o bucurie de granit!

Ca să nu uităm cît e iarba de frumoasă trebuie să ne luăm uneori vacanță în deșert.

Lucrurile sunt scumpe pentru că nu le ai. Din clipa în care le ai încep reducerile de preț.

De Crăciun n-am să primesc cadouri nemeritate. E mai bine să le merit și să nu le primesc. Oricum va veni și Crăciunul meu într-o zi. Tot ce sper e să fiu acasă…