Noutăți despre teiul meu balșoi. Zis și Gică 2.

păi ce să facă stă în creanga goală și
șiroiește apa pe el ai zice
săracul a transpirat de atîta stat în picioare

mult mai probabil e că plînge de frig

ști dimineața cînd ieși brusc la aer în iarnă
îți dau lacrimile e un fenomenal natural
și nu te bănuiește nimeni că ești patetic
lumea e înțelegerea întruchipată nu alta

de altfel e crăciun așa am auzit umblă pe-afară
colindele în chef de zile mari
e una din rarele ocazii în care reușim pe deplin
să ne mulțumim cu puțin

ce să facă gică e copilăros ca oricare
dintre crăciunuri
în asta stă tot farmecul de altfel
să fim în pom să ne copilărim pieriți
să crăciunim bucuroși că nu e mai urît

e ca la facerea lumii
e fain că n-are de ales


www.shobolanifrumosh.ro

șobolanii preferau părțile moi și accesibile
așa că mușcau de mîini de picioare de nas
de unde se nimerea mai bine
să ronțăie mai cu spor

familia dormea pe sărite

ăia micii s-au și obișnuit
simțeau pe întuneric
cînd veneau bandiții
se trezeau la fix îi plesneau peste bot
și își vedeau mai departe de vise

mama uneori mai cumpăra lumînări
măcar seara să aibă un pic de liniște
dar bandiții le rodeau și pe alea

pita ta rea
românie

toate astea se întîmplau
în zilele noastre concret
acolo unde tu te enervezi cumplit
că popa cu primaru nu mai pot că n-au
în dumnezeii lor un sait pe internet

Dialoguri cu infra sau supratereștrii

Viitorul e aici. Stă la un chat cu extratereștrii într-o cafenea virtuală. Și ei îl întreabă:
- Ce reprezintă de fapt amuleta aceea căreia îi spuneți cruce și pe care majoritatea o purtați?
- Dincolo de ideea de simbol religios suprem, la origini a fost un instrument de tortură. Are un destin interesant dacă te gîndești că drăcia asta barbară a ajuns simbol de referință pentru cultură și civilizație.
- Să înțelegem că sunteți o specie masochist-autodestructivă și care își zeifică propria maladie?
- Aproximativ da, cu singura scuză că prin acest accesoriu ne și recunoaștem păcatul, fiind în consecință pasibili de iertare.
- Deci aroganța voastră ca specie ține pînă la cruce și de acolo începe umilința, iertarea și smerenia?
- Conform ipocriziei noastre dumnezeiești da, așa este: punem cruce sfidării și ”ne vine mintea la cap”. Ba chiar se crede că ne schimbăm în bine.
- Dar victoria asta se pare că vă scapă mereu printre degete și boala revine...
- Din nefericire da, nu am găsit încă un panaceu universal pentru blestemul ăsta care transformă peste noapte eroii în tîlhari. Și invers.
- De ce nu renunțați atunci la simulacrul ăsta de vindecare pe care îl numiți cruce sau religie? Doar pentru că spiritul comunitar are nevoie de drogul lui ieftin?
- Probabil că da, suntem o specie tînără și ignorantă, încă. Una în care se pretinde că ”vox populi” e ”vox dei”, că legea e strîmbă dar e sfîntă.
- Mulțimea l-a pus pe cruce pe Fiul Zeului și tot ea ”l-a înviat”. Principiul care guvernează aici e kitch-ul acela politic numit și democrație. Dar chiar prin faptele biblice se dovedește că nu se poate avea încredere în așa ceva.
- E derizoriu desigur, la asta se reduce oricum libertatea noastră: la pîinea religiei și circul democrației. Să fim sătui și veseli. Să ne invidieze și Dumnezeu.
- Concluzia noastră e că nu vă purtați crucea ci simbolul prostiei bădărane a mulțimii.
Asta ca să știți mereu de unde plecați și ca să fiți mai înțelepți în fața unui rău incurabil.
- Tot ce-i posibil: în lumea noastră nu există bine sau rău definitive. Nu se pierde și nu se cîștigă nimic. Nici măcar Cristos nu-i bătut în cuie. Totul curge și singurul păcat e acela că ne pierdem vremea cu alte nimicuri, timpul o zbunghește și ne pune cruce, așa, pe negîndite.
- Știm, sunteți niște fragili efemeri care se amăgesc că s-ar putea să dureze.
- Normal, doar suntem disperant de plini de speranțe. Și cel mai bun lucru care ni se poate întîmpla nu e a Doua Venire a Cuiva pe Pămînt ci noi să ajungem realmente într-o altă lume. Una în care nu mai e nevoie de vise. În care totul se realizează mai repede decît îți poți imagina!



Sony_Blind_Love_Movie_Station



conform oricărei definiții științifice
nu dovedim nimic altceva
decît minunea că realitatea e alta

așa cum nu ne scăldăm de două ori
în aceeași șampanie sau
așa cum realmente trebuiesc doi
ca să te trezești că ești cam trăsnit

de altfel femeii nu-i trebuie un bărbat
bun la pat
ci dimpotrivă îi trebuie un nebun

asta nu pentru că tu nu ști
să-ți recunoști ieșirile
ci mai degrabă pentru că ea
la rîndul ei
a fost pierdut-trăsnită și știe

e clar lumea vă impune prin
cele mai bune intenții
formele ei autorizate de nebunie
dar voi o țineți pe a voastră
aia clandestină și fără
termen de grațioasă comparație

tot filmul pe care îl bate viața
e acela că dacă am pornit-o nebun
inevitabil o vom termina bine

inevitabil trebuiesc doi așadar
ca să te trezești că realizezi
ce paștele dragostei înnebunești

aici unde se sfîrșește lumea în hapiend
aici unde lumina
din ochii filmului se stinge

în cea mai jucăuș-drăgăstoasă orbire

De ce e faină România, pe bune, fără mânie?

Mi-am pus întrebarea asta pentru că s-au adunat prea multe mânii de ziua Ro-mâniei pe 2010, un an de austeritate și recesiune severă, un an sărbătorit prin muncă pe cît de ”patriotică” pe atît de grea și obositoare. Chiar așa de ce e faină țara în care te-ai născut și trăiești? Țara în care muncești de dimineața pînă seara să tragi țevile grele de plastic prin șanțuri și noroaie ca să conectezi oamenii la rețeaua de apă și ei nu au o vorbă de mulțumire pentru tine ci dimpotrivă te înjură că le strici drumul? Ei știu mai bine: e țara lui Comision-Vodă care Fonduri Europene?
La drept vorbind te și apucă dorul să-ți iei câmpii și să-i lași pe toți în supărarea lor. Dar ce e fain e că peste ani vor înțelege și, poate, ne vor mulțumi generațiile viitoare. Acum e mai greu. Și cu reanimarea țării după o boală prelungă de roșu în gît, a fost mai greu. Cine a vrut rezultate imediate, aici și acum, ”și-a tras un mic hipermarket” sau un mall, ceva. Cu producția e mai complicat, durează nerăbdător de mult. Și noi vrem Europă de fast-food, fast-love și fast-everything. De asta și emigrăm: dacă nu vine Europa la noi mergem noi și o românizăm de nu se vede! Dacă e să fim sinceri cu noi înșine, avem o țară supărată dar iubitoare. O țară care știe să facă haz de necaz, să-și facă indispozițiile suportabile. O țară în care e timp pentru toate: tristeți, bucurii, succese și dezastre, aspecte indispensabile ale vremilor postmoderne, care nici nu ar fii ce sunt, una fără alta. Ar trebui să fim mîndrii mai ales de Național-Geografia ei în care se găsesc de toate: cîmpii, munți, păduri, rezervații, Deltă și Mare. Alte țări sunt mult mai sărace și nu-și permit luxul să fie supărate din cauza propriei țări. Sunt mult mai modeste sau chiar lipsite de fițe naționale. Chiar domnilor politicieni: știați că în Nigeria nu sunt unguri? Sunt doar majorități naționale. Nicio minoritate, niciun trib nervos care să amenințe ființa națională! Deci la drept vorbind e fain și cu unguri în România și cu români în Europa și hai să ne trăiești țară-mea că fain îi la tine, deși n-avem timp să recunoaștem asta, n-avem timp nici să murim odată sănătos așa, ca lumea!

Dureri de spate



așa e omul hăbăuc într-o veselie
își amintește doar
nenorocirile alea bune
că alea trăsnite în
moalele stabilimentului
se ascund sfios
și ies la iveală cînd ți-e lumea mai dragă

așa sunt posibile lacrimile fericite
dar restul e amnezie
restul e un fel de amfetamină
care-și revendică proastă de bună
răzbunarea aia total fără rost

oricum durerea o duci pe picioare
pare inexistentă neștiut-dispărută
pînă la proba contrarie

exact așa cum lipsești bunăoară
de la înmormîntarea tatălui tău
pentru că dragul de el nu te-a văzut
decît de două-trei ori în viață

dar tatăl tău rămîne acolo sfios
numele lui e uitare și
pînă la proba contrarie
n-o să te vadă nici măcar în moarte

restul e ca la voia lui tetea Amnezeu
n-ai de ales decît de-acolo înainte
să hotărăști:
o să mă rupă spatele în fericire
numai în felul Meu

The positive shit

oamenii te vor optimist dar luzăr așa
un fel de banc prost
ăsta ar fi idealul lor comunitar
să gîndești pozitiv în nenorocirea ei de viață
să fii absent la toate nasoliile ei oribile
pentru că însuși cuvîntul ăsta oribil
e un extraterestru
nu poate să fie membru în aceeași familie
în care ne spălăm ciorapii obosiți

bunăoară
după cea mai de coșmar zi de șantier
ironia i-a făcut să viseze cel mai mișto dintre vise
au visat super-pozitiv chiar dacă involuntar
iar concluzia lor e că se poate

se poate pe dracu pe speranțe de rahat
cu teorii de-a-moaca pentru bambilici puerilo-senili
și cînd se gată speranțele ca slănina din pod
o dăm pe mămăligă friptă cu varză acră

omule ei vin și spun omule
avem știri de la 17 destule
nu veni și tu să ne amin-tești cît poate fi de rău
bagă ceva cu hepiend să ne rîdem
cerebelele din scăfîrlie

una-i că a fi om nu e ce se crede
și alta că pe mine să nu mă auziți niciodată
vorbind de rău
pentru că atunci va fi foarte rău

luați-mă așa reticient cum sunt
și fie vorba între noi în definitiv
n-o să am pentru nimeni de dat
nimic prea pozitiv