Îndrăgostit noctambul

era ca o vedenie aşa uite stăteam
într-un bar şi orbul ăsta se uită fix la mine
în timp ce întreabă chelneriţa ce mai face
şi dacă e liberă cînd face
o întreba asta în felul lui timid
felul lui de duios de prostuţ
şi de îndrăgostit

evident chelneriţa nu ştia
sau se prefăcea aiurea că îl serveşte
aşa că m-am dus la masa orbului
şi l-am întrebat
nu vrei să vorbesc eu cu ea
să o rog să vă întîlniţi?

văd că se simte de la distanţă mi-a spus
dar nu domnule
nu ştiu ce-ar crede
oricum vă mulţumesc pentru intenţie

eu cred

că ea
nu mă vede

PS : Dacă ţi-a plăcut fă un click pe titlu şi astfel mă votezi în topul www.roliteratura.ro

Puş ză batăn

s-a-nchis şi fabrica de cizme de damă
acolo se suferea acolo se murea bestial
angajatele au protestat în şlapi
de cauciuc ploua le-a udat
pînă la piele să le fie ruşine

unii se dovedeau mai simandicoşi pretindeau
că e un lucru absurd
ăilalţi erau mai optimişti susţineau
că e bine totuşi
că nu e şi complicat

sălbăticiseră banii nu se mai legau
ba chiar se bălegau ca vita
ne consumau în prostie trebuiau redresaţi

ce-i de făcut se întrebau puturoşii de şefi
ai lumii
lumea habar n-avea se rupea în figuri lucrative
pe urmă se manifesta vocal se jelea
iar puturoşii fugeau să o liniştească

îi puneau biberoane fundiţe
o dădeau uţa uţa

zilele apuneau tot mai tăcut
şi cu toate astea spiritele erau încrezătoare
în dumnezeii lor trebuia să vină
unu’ mai răsărit să apese butonu’
şi să strige „tulai”
sau „huoo umfle-v-ar buba”

dacă tot s-a băgat urîtul în noi
adică munca asta penală ruptă din rai
toată treaba e să-l facem drăgăstos

hai
să ne suflecăm mîinile să scoatem
şi din el ceva
baremi pe noi să ne scoatem
aşa
fain-frumos

PS: Dacă ţi-a plăcut dă un click pe titlu şi astfel mă votezi în topul www.roliteratura.ro

Zei cîini şi crize (Phoem)

„...şi tare băiat bun Erea domnule
citea şi romane nu bea nu fuma...”
(ia uite mă gîndeam: acu’ nici nu mai suflă !)
apoi se trăgea concluzia:
„săracu’”
şi urma o ploaie bogată de pămînt

şi toate astea în timp ce noi
Eream ploaţi
Eream invadaţi de lucruri
nu mai ştiam cum să ne investim naibii
să ne strîngem cît mai bine de gît

bieţi eroi de circ şi de pîine
cucerind cu burţile
în hohotele moarte de rîs
ale nimicniciei

una peste alta zilele noastre
nişte scîrbe duioaaaase de fapt
iremediabil plictisite
ca nişte coridoare de spital

există şanse să ne lovească mila

dar soarele e impasibil se ştie
şi înnoptează prăbuşindu-se lin
un adevărat balerin
cu zdrenţele fluturîndu-i pe chelie