era ca o vedenie aşa uite stăteam
într-un bar şi orbul ăsta se uită fix la mine
în timp ce întreabă chelneriţa ce mai face
şi dacă e liberă cînd face
o întreba asta în felul lui timid
felul lui de duios de prostuţ
şi de îndrăgostit
evident chelneriţa nu ştia
sau se prefăcea aiurea că îl serveşte
aşa că m-am dus la masa orbului
şi l-am întrebat
nu vrei să vorbesc eu cu ea
să o rog să vă întîlniţi?
văd că se simte de la distanţă mi-a spus
dar nu domnule
nu ştiu ce-ar crede
oricum vă mulţumesc pentru intenţie
eu cred
că ea
nu mă vede
PS : Dacă ţi-a plăcut fă un click pe titlu şi astfel mă votezi în topul www.roliteratura.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu