s-a-nchis şi fabrica de cizme de damă
acolo se suferea acolo se murea bestial
angajatele au protestat în şlapi
de cauciuc ploua le-a udat
pînă la piele să le fie ruşine
unii se dovedeau mai simandicoşi pretindeau
că e un lucru absurd
ăilalţi erau mai optimişti susţineau
că e bine totuşi
că nu e şi complicat
sălbăticiseră banii nu se mai legau
ba chiar se bălegau ca vita
ne consumau în prostie trebuiau redresaţi
ce-i de făcut se întrebau puturoşii de şefi
ai lumii
lumea habar n-avea se rupea în figuri lucrative
pe urmă se manifesta vocal se jelea
iar puturoşii fugeau să o liniştească
îi puneau biberoane fundiţe
o dădeau uţa uţa
zilele apuneau tot mai tăcut
şi cu toate astea spiritele erau încrezătoare
în dumnezeii lor trebuia să vină
unu’ mai răsărit să apese butonu’
şi să strige „tulai”
sau „huoo umfle-v-ar buba”
dacă tot s-a băgat urîtul în noi
adică munca asta penală ruptă din rai
toată treaba e să-l facem drăgăstos
hai
să ne suflecăm mîinile să scoatem
şi din el ceva
baremi pe noi să ne scoatem
aşa
fain-frumos
PS: Dacă ţi-a plăcut dă un click pe titlu şi astfel mă votezi în topul www.roliteratura.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu