Stupoarea ca revelatie (1)

Îmi permit să fac pe prostul: aflu zilnic că nu ştiu nimic!

Orice idee nouă nu e decât un pretext ca, mai târziu, proştii să se laude că o ştiu !

Ar trebui să fim mândri de prostia noastră: avem ce exploata, deştepta sau chiar maestrifica !

Iertăm prostia fiindcă e frumoasă: tem-bella nostra innocentia!

Viaţa, acest coşmar în care mereu ne trezim că visăm!

Uitaţi-vă cu atenţie la om şi veţi înţelege de ce vă spune că natura se prosteşte...

Sunt un optimist: nu-mi dau palme înainte să-mi iau un şut în dos...

N-o să te pună niciodată pe gânduri ceva care încă te mai poate prosti. Viaţa e o curvă. Hi-hi-hi!

Tatăl meu e lemnolog (zice Pinochio ) ...mi-a făcut un kilometru nazal!

Ratarea... acest crocodil palpabil!

Cea mai subtilă ironie mi se pare moartea: ne trebuie o viaţă întreagă ca s-o înţelegem!

Moartea n-are decât să se odihnească în pacea ei tembelă! Atâta timp cât sunt, e absolut firesc să nu o cunosc. Când o să mă ia lumea ailaltă o vor cunoaşte şi îi vor da te-miri-ce importanţă alţii. Eu, în nici un caz!

S-au cunoscut pe Internet şi şi-au dat întâlnire "ca să moară împreună"... Iată ce viteze molto vivacce pot să atingă japonezii în lumea noastră grăbită şi aglomerată! O lume în care n-avem timp nici să "murim ca lumea"! O lume în care tot mai mulţi obosesc să trăiască, încă înainte de a şti ce-i aia oboseala. O lume în care obosim de prostie, pentru că nu suntem în stare nici să ne facem că trăim!

Orice am face e contra naturii prostia de a nu munci. Până şi viermele e un maistru minier în paradisul lui fructifer!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu