în labirintul degetului meu arătător
halucinant se învârteşte
maşina de mângâiat a lumii
mamă-doamne şi ce volute ameţitoare
mi se vor atribui supranumindu-mă
pe urma bietei mele numiri
unii s-au speriat că li se-atată
mai degrabă dosul poartă pe ochi
un fel de ceaţă bine definită
nu ştiu ce somitate îi somează
să dea parola o recită automat
mi-ar veni să vomit
sunt lăsaţi să treacă unde ajung
nu se tem să mângâie cu mâna lor
senthimentu' de câine
eu cu vulturele meu pleoştit
ne încîlcim în telegrafi peste drum
si funcţionăm aşa pe cârâite
ceva cu aripi oricum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu