Insulele Endorfine

avem ciudăţenii iubim numai ţăndări
cu ociudă pierdută în braţe
cu nenorocirea în vene
subapreciem că totul e pretabil la depreciere
da voi veni aşteaptă-mă vreau să împietresc un pic
ca pe o insulă a Paştelui Cailor
voi veni galopează-mă cu herghelia asta ecvestră
în fine în endorfine
iartă-mă greu şi sărat
îmi înoată uitarea sub gene
voi veni m-am trezit cu toată
generaţia mea pe nemaipomenite teritorii
cu părinţii lăsaţi la vatră cu plici-plici pe enter
cu viitorul amuţit de satisfacţie
acum creşte pădure peste via lui tata
sau poate chiar peste el ce mai contează
suntem online sănătate şi virtute
mergem în pămînt în cer sau pe ape
care mai de care păi normal
aşa ne trebuie
dacă nu suntem Cristos
să spunem hai
ia-ţi tristeţea şi umblă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu