Poem decorat de cuţite

azi am o lumină de cuţit în mine mi se face
infraroşu de negru sunt momenthe de- o silă universală
trebuie să mă opresc mi-e omor
ţinutul e bîntuit de regnul vegetanimal
trece pe-acolo şi femeia-crin
haita o violează într-o veselie
e un vacarm general se afirmă care mai de care
cred că e o boală de sculamenţi frustraţi
probabil că tifos exantematic sună mai frumos decît este
de fapt cui foloseşte scîrna asta?
poate ţie sfeclă de cîine
poate ţie cărălabă de porc
sau ţie varză de oaie...?
hai
luaţi-vă labele de lepre leşinate
să nu vă scuip să nu vă deochi
ea a plecat a rămas doar umbra poate vă şi pare rău aiurea
e un moment de o vomă universală
bîntuie locul un fel de negru-vodă mic şi rînjit
presimt o sărbătoare de abator
mi-e omor am o lumină în mine de cuţit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu