(poem premiat, ruşinîndu-se)
de-o vreme instalez o angelică drăcie sap tranşee îmi plantez venele în pămînt unde se nasc metalele unde apa are ochi de copil şi începe alfabetul unui termos cu vise am ditamai ambiţia să vă alung din case setea şi frigul pe camarazii mei îi cheamă simplu alex adi tedi florin contemporanii mei aceşti prăpadiţi de eroi mîine avem relaş ne vizitează copiii o să ne împrumute jucăria lor viu colorată o sa fim premianţi o vom strînge la piept ca pe ziua de pîine
cu toate mîinile deodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu