Mottografie cu Jenică

aveam un păianjen îl botezasem Jenică deşi părea un tip dur în felul lui era o fihinţă şi jumătate ce să facă ţesea toată ziua nu bea nu mânca eheei aproape că nici nu respira şi mai ales nu umbla la femei s-ar zice că stătea degeaba în felul lui era şi el bun la ceva îl ţineam pe lângă casă era grozav nu bea ţesea mai Ales nu umbla îl mângâiam pe creştet îi dădeam speranţe cum să vă spun principiul de bază era să îmi scuzaţi expresia să scoatem rahatul din foc cu mâna altuia nişte pompieri focoşi nici nu apucau să se stingă că le ardea eram tot o apă şi-un pământ nu ştiam dacă să iau sau să aduc aminte şi acum aveam păianjenul meu Jenică deşi un tip dur ţesea poeme pe pereţi era un mare Miniaturist îl mângâiam am şi fotografie încă de când era bătrân