eram pierduți pe câmpuri ca niște baloți de paie
behăiți de oi asurziți de câini
și tăntălăi de singuri
așa că eu și cu niște trandafiri
ne-am dus să ne asigurăm iubita
că mai existăm de parcă am fii
prăpădit părăsiți la sfârșitul lumii
așadar iubita noastră ne mângâia
ne dădea și apă din rezerva ei personală
pe urmă ne așeza frumos în vază
era așa de poetic de s-ar fi ofilit și pietrele
dar noi o iubeam și așa
prăpădiți ofiliți leșinați
de ne ascultai cu urechea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu