Din volumul în curs de dispariţie “ Dreptul la stângăcie”
ţineam la nişte lucruri mărunte nostim
poate chiar fără noimă nişte ciocolate
venerabile mi le dăruia bunica paralizată de secole
îmi plac visătorii ei visează mereu altceva
acelasi lucru visează alţii
exact ce nu trebuia
sau plătesc în draci
să-i mai viseze cineva
pe de altă parte sunt insensibil la ce se spune
doar pentru că mă disperă că mi se fură
ceea ce trebuia
amintirile actualizau evenimente care acum
nu mai erau active dar susţineau că sunt
mişcătoare
am zis că ne trezim visând neasemuit
mult mai palpabil decât toţi închipuiţii
şi-au putut vreodată închipui
am zis că vă iubesc de sfioşi de visători
neapărat dar forrte moltto vivacce
şi fără nici un bis
am zis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu