"singuri în seceta care curge/peste păduri aprinse de blesteme" - Gellu Naum - Cîmpia stelelor
n-am ce să fac sunt viu pentru bani mai ales
vîndut ca o Iudă care pe deasupra mai şi iubeşte
de nenorocit ce e fără nimeni nicicînd nicăieri
motiv suficient să mă asemăn tuturor
şi să mă spînzur public de crucea nimicniciei
să-mi reciclez libertatea exact
ca un marfar deraiat
într-o gară părăsită
n-am să mă mint poate e magie ce spun
şi multă închipuire poate derutez adevărul
dar un zeu-animal îmi solicită crime
numite frumos casă carieră poziţie socială
aşa nu există viitor voi rupe tot
din morţii ei de viaţă să vedem
care pe care pînă cînd
atîta circ ambulant?
n-am să insist toate te uită clar dezorientate
în ordinea fenomenelor
cind dragoste găseşti doar în punctul de echilibru
din greşeala celuilalt
nu aici nu aici
aici
e cădere liberă oricît ai ierta
aici e convenţia rece a zilelor
şi dobitocul de zeu ne stă în drum
e un blestem vreau să plec
sau să fac pe urîtul
nu pot
nu pot
sunt o întîmplare abia cunoscută
doamne şi cîte frumuseţi
ar fi fost de bucurat
ochii aceştia trişti
ai urii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu