In primul rind mentionez adresa de web a poetului aici:
http://gellunaum.ro/
un site magnific si care a prins viata si cu ajutorul guvernului Romaniei.O reparatie morala post-mortem, dupa ce dragii de comunisti l-au interzis ...25 de ani!
Si pe Isus l-au preamarit evreii si romanii dupa ce l-au sfirtecat pe cruce.Interesant.Poezia lui Gellu impiedica oamenii sa devina membrii productivi ai societatii.Ea celebreaza creativitatea libera a firescului interzis.Ea serveste drept piatra de mormint care oripileaza mortii si dispera pe cei vii.Amuzanta fara a fi in toane bune, poetica lui Gellu Naum e un calugar care a rupt din mortii ei de viata legamintul de tacere.Iata citeva litere mari, de Gellu Naum, din "Zenobia":
„în noaptea aceea n-am dormit. Era ca atunci cînd uiţi ceva important şi te chinuieşte amintirea uitării sau cînd lucrul abia presimţit te prinde în ticăloşia desfăşurării lui şi-ţi lasă pe limbă gustul unei remuşcări, fără să ştii cu ce eşti vinovat. Unde greşisem? [...] Apoi, întins pe spate cu ochii deschişi, mi-am amintit de o broscuţă verde şi lucioasă: odată, mai demult, în mlaştini, la marginea apelor, ea se oprise lîngă mine şi mă privea scăpărător de fix. I-am spus cu binele: «hai, du-te de te scaldă)). Ea nu s-a clintit, ţinea cu tot dinadinsul să-şi lipească de mine ventuzele reci ale ochilor. Atunci am luat un beţişor, un fir de trestie ca s-o alung. N-aveam intenţia s-o lovesc, i-am spus încă o dată: «hai, şterge-o», vroiam doar să o sperii. Dar cu o precizie care exprima exact bunătatea mea reală din clipa aceea (pesemne mă aflam ca şi acum, fără să-mi dau seama, pe Piramida Cîinelui) i-am atins un nerv, cel mai fragil, pentru că broscuţa s-a aruncat brusc peste cap, pe spate, şi a rămas încremenită, ca moartă. Plutea oblic, pe jumătate cufundată în apă. Mă uitam la ea şi îmi venea să plîng. Mă redescopeream despărţit de mine, în ciuda probelor trecute. Ca purtător al unei singure părţi, oricare ar fi fost ea, simţeam cum viermuieşte zona dublului de care mă crezusem ferit. Poate că nu e clar ce spun. Oricum, era o suferinţă a structurii mele..".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu