Balamucul din Urlati

trecusem prin Comuna Dileşti cum se ştie că îl aplaudam prostiţi grămadă pe cetăţeanul Gardian acel rapsod popular şi totodată o calamitate ne ciripea urechea ne lălăia la melodie se comporta elefant dobitocu' insista cu trompetha lui nasoală să ne absoarbă spre secretul cimitir de fildeş noi preferam să rămânem şefi personali în Industria Constructoare de Iarbă mai bine înfloream de rupeam pământul în grădina aia omologică ne zicea băi zburătaciţilor să mor io că vă desfiinţez că de ce nu vă încadraţi naibii că nu vedeţi câtă graţie mângâie şi cheleşte dihorul până când devine fosforescent aha ne prăpădeam ne tăvăleam pe jos pe sus probabil arătam ca trăsniţii deraiaţi în graţiile lui fosforescente aveam impresia că mai e şi bine pe lumea hastalaltă ziceam o să vă desenăm vă pronunţăm o phoezie ceva nu putem să fim aşa de nesimţiţi !