mereu stau şi mă-ntreb oare
ce altceva pot face decât
să-mi dau cuvântul de onoare
că exist ?
tatăl meu de dimineaţă
cu noaptea în cap se trezeşte
visând o pâine mare cât casa
şi chiar o casă mare
cât mâinile lui
cred că e scris în dreptul nostru
să ne viseze cineva să ne vedem
cuvintele cu ochii
si cum să te exprimi mă rog ud leoarcă
pe ploaia asta de aleşi
când până şi Aleşii Pompelor Funebre
fac tot imposibilul
numai să pară cât mai vii ?
tocmai acum m-am găsit şi eu
să-mi dau aere
ca şi când aş respira direct din cer
sau poate chiar respir mai şti ?
"Păi ne uităm la color laţăranii ăştia cum joacă"
-spune mama la celular-
"george ce să facă : nimic
scrie poesii "...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu