comunistă. Sunt multe pasaje care vor părea rupte din raiul lui Emil Cioran, cel din
„Pe culmile disperării” , maestrul meu la ora aceea, „actuală”...Realmente obişnuim
să ne amăgim că fericirea constă în schimbare, în orice altceva mai bun decît nimic.
Ei bine aici intervine Cioran nihilistul şi vă dă de ştire că uneori e mai bun nimicul decît orice altceva.
Ca preambul, postez aici o fotografie gotică în alb-negru a românului nostru parizian precum şi cîteva citate celebre:
Emil Cioran
• Între o palmă şi o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma. - Ecartèlement
• Cred în salvarea umanităţii, în viitorul cianurii... - Syllogismes de l’amertume
• E lucru de mirare că perspectiva de a i se scrie biografia n-a descurajat pe nimeni de la ideea de a avea o viaţă. - Syllogismes de l’amertume
• Toate apele au culoarea înecului. - Syllogismes de l’amertume
• Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul. - Amurgul gândurilor
• Speranţa e o virtute a sclavilor. - Précis de décomposition
• Este evident că Dumnezeu era o soluţie şi că nu vom mai găsi niciodată o alta la fel de satisfăcătoare. - Cahiers
• Obiecţie împotriva ştiinţei: această lume nu merită să fie cunoscută. - Syllogismes de l’amertume
• Suntem toţi nişte farseuri: supravieţuim problemelor noastre. - Syllogismes de l’amertume
• Nu scrii pentru că ai ceva de spus, ci pentru că vrei să spui ceva. - Ecartèlement
• Gânditorul de primă mână meditează asupra lucrurilor; ceilalţi, asupra problemelor. - De l'inconvénient d'être né
• N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui. - De l'inconvénient d'être né
• La Zoo. Toate animalele au o ţinută decentă, cu excepţia maimuţelor. Simţi că omul e pe-aproape. - Ecartèlement
• Să fi comis toate crimele, cu excepţia aceleia de a fi tată. - De l'inconvénient d'être né
• Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalţi, am dispărea într-o clipită. - De l'inconvénient d'être né
• Opinii, da; convingeri, nu. Acesta e punctul de plecare al mândriei intelectuale. - Aveux et anathèmes
• Nu are convingeri decât acela care n-a aprofundat nimic. - De l’inconvénient d’être né
• Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu. - Syllogismes de l’amertume
Despre absurditatea fericirii
Se spune în deviza făcătorilor de minuni că „fă ceva pentru fericirea ta”. Stau şi mă minunez dacă e o deviză pentru mediocrii sau pentru naivi. Desigur pentru cei lucizi, pentru cei încercaţi de mîngîierile nu tocmai fericite ale vieţii, sună ca o sentinţă, ca o acuzaţie faţă de care, instinctiv, simţi nevoia să te aperi...” omul e un animal prea orgolios ca să accepte fericirea şi prea căzut pentru a o preţui”... spune Cioran, adăugînd : „ de cîte ori n-am încerca să devenim fericiţi de nu ne-ar fi ruşine ?!” Şi într-adevăr în trista noastră Ro(mânie) e mai mare ruşinea decît a face miraculos ceva pentru fericire. De asta mi se şi pare de-a dreptul trivială, accesibilă doar leprelor şi ignoranţilor. Iar impresia asta de trivialitate o dă tocmai ostentaţia falsetului. Atît în renunţarea cumpătatului, cît şi în aviditatea ghiftuitului, fericirii îi înfloreşte acelaşi rînjet grotesc pe mutră, al stupizeniei afectate sau şmecheriei exaltate de satisfacţie. Imposibil să fii fericit fără să rînjeşti mai mult sau mai puţin animalic, imbecil sau cu ură, către lume. Ne „răzbunăm” stupid şi absurd, prin modestie sau desfrîu, împotriva lumii. Iată „cheia fericirii”. Iată de ce e aşa o oază pustie, lumea asta, a noastră... Profund nefericiţi, răstigniţi între materie şi spirit, fructe bolnave ale curiozităţii noastre de a fii, pînă cînd nu vom atinge indiferenţa nevoii de fericire, rămînem aceeaşi fii nemernici ai nimicniciei. Iar bucuria exasperării ne rămîne singurul cer din care mai putem respira...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu