Teiul meu balşoi. Zis şi Gică2

am un tei am un tovarăş de proximitate
lîngă blok un tip înalt şi balşoi
de cîte ori ies în balcon să iau aer cu pipa
mă ameţeşte îl întreb ce să mai zăpăcim
de parfum draj tovarăj gică tace
în general îi trec păsări prin cap îşi ţine
creanga streaşină la frunte se leagănă
şi-mi face subtil cu ochiu’

are nişte ochi de camuflaj
uneori e o lumină în ei de parcă
răsare clorofilă din soare

vecinii şoptesc pe ascuns „a crescut feroce”
(gică spune că sunt cîini răpciugoşi
şi pestilenţiali care se pişă la rădăcină)
ei spun că riscă să cadă pe blok şi ehee
riscă pe mama lor de meschini

gică e un deosebit de galben-verzui
în ordinea fenomenelor

văzuţi la microscop toţi suntem mici ticăloşi
de diverse calibre
avem impresia că jupînii ne scuipă distraţi
direct în creştetul capului
aşa că învîrtim găinării mărunte
să nu se sesizeze din avion

io cred că gică ăsta al meu rîde
de toată insatisfacţia de boala esenţială
a spaimelor noastre

ştie că mai sus de el nu e nimeni
aşa plouat cum e şi ascuns sub iarbă
dar dacă prin nuştiuce minune ar fi
şi-ar ţine creanga streaşină la frunte

aşa amical şi bio-zeieşte
cum mă tot zăpăceşte gică pe mine
io cred că i-ar zîmbi