pînă la urmă ce mă-sa suntem adulţi
avem deprinderi cu greutate chiar grave
dacă nu mă înşel
pînă la urmă vine o linişte aşa
aproape cimitirică
umblăm aşa pe vîrfuri
să nu trezim copchilu’
pe urmă strigăm „copchileee
făzz lecţiile nu te prosti lela-n tramvai
că îţi abrutizez delicatesele...”
pînă la urmă umblăm în deprinderi
în sobra noastră de surîzătoare dezamăgire
dar există consolări se dau şi premii
ne giugiuleşte la sexyment o naibă angelică
da’ cum să mai reţii de unde ai plecat
te lasă neuronii cu ochii în soare
sau sideraţi în foste sticle pline
în melanholii de siliciu
la urma urmelor avem şi soluţii
ne spală de zor nişte ape murdare
ne iasă experienţa pe urechi cine ştie
ne dau şi adeverinţă cu acte în regulă
ne pun la punct în rîndu’ lumii
în trăsnita ei de nenorocită
de ipocrizie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu