ne redresăm de zor într-o derivă continuă
dar mai sunt așteptări ne vîslim ieșirea din minți
sortați grămadă pe paiul înecatului
și care naiba de cuvînt mai e onorabil
dacă nu mai sunt decît vorbe?
mi se face poftă de te-miri-ce
numai de viață nu
akka în secolul ăsta de sfeclă
sunt gravid cu mă-ta moarte
și cred că am încurcat-o
nu știu ce urît ne ridică
voma la cer
dar va fi mai mare dragul
draj-copii o să ne iasă inocența
ca ochii din cap
și cu toate astea
probabil că bucuria are perspective
indecedabile
ba chiar
e de minune cum ți-o ia apa
și cum o duce pe arătură
asta e realitatea ne scapă
și anume ne scapă cîte una
peste ochi
într-un asemenea hal
că totul e sefeu
cu stele verzi
și-al naibii să fi dacă mîine
nu e o nouă zi
Dragă George, dumneata eşti nu numai poet, ci şi şi profet: nici n-am apucat bine să citesc poemul că realitatea mi-a şi scăpat una peste ochi.
RăspundețiȘtergere:((
Mă consolez cu strofa patru şi trag nădejde că că n-o să-mi decedeze toate bucuriile. Mai cu seamă nu vreau să-mi ia apa ciocolata asta maaaare şi plină de calorii, mânca-o-aş io pe ea, toată! =))
Arcadia, dacă e mare e bine. încă e bine. e nasol cînd nu-i nici aia mică. și gustul amar devine și mai și. abia atunci te va durea ce-ți scapă realitatea peste ochi. pînă acolo e luminița de la capătul răbdărilor. a:și naiba știe de ce, o nouă zi!
RăspundețiȘtergereDeocamdată mănânc ciocolată. Na şi ţie.
RăspundețiȘtergereHai să ne îmbătăm cu poeme, dă-o dreaq de realitate! :D
Niciun drog nu te salvează de tine însuți. nici măcar poezia. e doar un mijloc de socializare care poreclește amoros solitudinea.
RăspundețiȘtergereTaietor de aripi si ucigas de iluzii, ce esti! :-L
RăspundețiȘtergereCe jiknire: ne vedem la trebonal! :))
RăspundețiȘtergereOnorată instanţă, iată dovada irefutabilă că cetăţeanul George, aici de faţă, e vinovat: nu mai am aripi şi iluzii. :D
RăspundețiȘtergerenoroc ca avem picioare
RăspundețiȘtergerealtfel ne-ar prinde
draga mea
onorata instanta
mosh craciun
shi cine shtie ce
ne-ar mai ardea :)
Remarcabilă este prima strofă
RăspundețiȘtergere"ne redresăm de zor într-o derivă continuă
dar mai sunt așteptări ne vîslim ieșirea din minți
sortați grămadă pe paiul înecatului
și care naiba de cuvînt mai e onorabil
dacă nu mai sunt decît vorbe?"
Încărcată de atâta nerv!
Un poem deosebit. Felicitări!
Bianca mersi fain de intervenția aprecioasă. mai bine nervi decît inutila aia numită aiurea și tristețe. să aiurim de bine om bun!
RăspundețiȘtergere