de ce mă bonsai


totu-i o chestie de dresaj şi de repetiţie
ne miniaturizăm ştiinţific e raiul pe pămînt
aici la Popasul Muma Pădurii

în puterea obişnuinţei dimineaţa
e un tranchilizant maniaco-depresiv
care îşi pierde efectul rapid

e nevoie de alta şi alta şi niciodată
nu e destul
e schizofrenetic de puţin
încet încet şi inevitabil
dependenţa ajunge la electro-şocuri

oamenii sunt ciudaţi nu crezi
că ăia răi sunt toţi închişi
în schimb eşti mereu mai convins
că o grămadă umblă liberi
şi tot mai trăsniţi printre noi

uite asta e o dimineaţă atît de liniştită
încît nu m-ar mira
dacă ar deschide termopanul
o con-tempo-rană frumoasă

şi ar urla îndrăgostită spre cer

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu