despre nişte bau-bau

scrie nişte poizii frumuaase zice Sănduca
despre ceva cu flori şi cîmp cu iarbă
sau despre zăpăcelile alea de păsări
nu despre bau-bau

i-am zis că scriu o poiezire de iubire
către bau-bau
ca să nu mai fie rău dar ţi-ai găsit

bau-bau ăsta e o cocomîrlă necesară
creşte pe lîngă casa omului
creşte cophii cuminţi
şi nici nu cere de mîncare
dară-mi-te o poezire de iubire?

l-am lăsat să-şi vadă the amaru’ lui şi ne-am dus
cu Sănduca fără flori păsări şi iarbă
direct la magazin
era o mare criză de lapte şi mălai
da’ mai ales de cipsuri d’ălea
cu surprize de doi lei
toate bune şi murfoase sau invers

cine mai ştie de unde a venit omul ăsta negricios
io taciturn ea vorbăreaţă s-a băgat în seamă cu el
am un sac mare i-a zis închid acolo copiii răi
ca să păzească şobolanii să nu fugă din sac
bîrrrr a zis Sănduca io sunt cumiiinte
i-am zis că vezi să nu mai faci belele că acolo ajungi
şi o să ţineţi unii de alţii cu dinţii ca şobolanii

Sănduca a făcut click în căpşorul ei şi a zis ochei
şi aşa într-o murfoasă de zi a rupt o creangă din mălin
m-am ofuscat şi i-am spus că de ce rupe floarea
cu tot cu săraca aia de creangă
că florile sunt puii ei şi creanga e mama
şi că să-i fie ruşine că face belele şi o spun lui bau-bau

Sănduca nu ştia de ce e voie să luăm puii şi mama nu
i-am spus că atunci n-are cine să mai facă pui
aha a zis păi am fost foarte rea şi cred că nenea ăla
o să mă pună în sac să mă joc cu urîţii ăia de şobolani

lasă i-am zis
că vorbesc io cu el să te ierte de data asta
de data asta Sănduca nu m-a crezut
şi seara am văzut-o cu o găletuşă de apă
ţinea creanga aia udă şi ofilită în mînuţele ei aşa

şi o mîngîia