lumea e necesitate sau întîmplare, e spirit sau materie în esenţă, atîta cît gîlceava filosofilor o vrea pură şi definitiv distilată în concept. buba e aia că toată cunoaşterea nu e pînă la urmă decît o punere de acord cu imposibilul. iar norocul e ăla că nu ne puşcă nime' dacă nu vrem să alegem. s-au cam rărit dictaturile iar inchiziţia s-a mulţumit pînă la urmă să scurme în cutia milei...:) asta nu ne împiedică să punem în discuţie variantele principale disponibile şi, eventual, să construim una nouă. nu prin demolare şi nici prin castele gonflabile. rănile comunisto-naziste ale secolului abia trecut nu se vor vindeca prin mila mîntuitoare a creştinismului şi nici prin jemonfişul capitalist. nicio ideologie nu are panaceul universal, necesar stuporilor noastre autodestructive. în felul ăsta pot crede foarte bine într-o religie a literaturii de pildă, într-o sectă a lui Als Ob sau ceva...e acelaşi lucru şi total aiurea. se poate desfiinţa şandramaua la primul vînt mai nervos...deocamdată ne mulţumim să strigăm "vino doamne, vino doamne" şi domnul respectiv se face siderat că-şi leagă şiretele...:) unii spun că adevărul e pur ştiinţific. şi socialismul era la fel şi ne-a adus la sapă de cauciuc...:) după mine ştiinţa, care a pornit vitează în recunoaşterea necunoscutului nu a ajuns decît în acelaşi loc: la recunoaşterea necunoscutului. cît la sută din funcţionalitatea creierului uman e cunoscută? foarte puţin. ridicol de puţin. în schimb am ajuns la nivel subatomic, la bombe nucleare şi inginerii genetice, gata să distrugem şi să recreem lumea de la început. spunem despre un biet cerşetor că n-are niciun dumnezeu dar despre lumea în care ne mor copiii de Sida noo...că ne beşteleşte popa şi pune poliţia pe noi. ar trebui date legi pentru orice formă de teroare inclusiv sau mai ales ideologică iar copiii la şcoală să fie învăţaţi mai ales să creadă în propriile lor mîini. mîini care, singure, îi pot face stăpîni ai propriilor destine. nu părinţii, nu sistemul sau sistemele, nu aleluia din cer sau naiba de subpămînturi. alegerea suntem noi, fiecare în parte, noi suntem alfa şi omega, în rest ducă-se toată lumea cu şandramaua ei...de zoozei! nu ne oblgă nimeni să sărim în prăpastie sau să escaladăm groapa himalayelor. dar orice formă de ideologie e şi una de drog. drog pe cere îl testăm pe pielea noastră şi care dă dependenţă şi ne "eliberează" în mama ei de sclavie. se spune "să gîndim liber" dar nu e suficient, trebuie acţionat liber, trăit pe deplin liber ca Diogene odinioară, din propria neacecvare la lume şi datele ei corupte, din pur şi simpla bucurie de a fi viu, ca vrăbiile, fără fanatisme de sectă sau my way or the highway... poate lumea e doar o cifră într-un şir infinit de numere naturale, un atom dintr-o broască mai mare, ştiu io, ne-am amuza savuros să aflăm astfel de adevăruri, nimic nu e exclus, lumea e oricum amalgamată şi în perpetuu mixaj, nu ne scăldăm de două ori în aceeaşi şampanie şi aşa mai departe... cu asta ne punem de acord de fapt, cu limitele cunoaşterii, cu neputinţa noastră eroică de a cuprinde totul, într-un Singur Cuvînt. totul nu e spirit şi nu e materie, nu e Dumnezeu şi nu e em ce pătrat. şi în niciun caz nu vom plînge sub drobul de sare din cauza asta sau să ambiţionăm ştiinţa să recreze lumea că ne-am plictisit sau ne pare imposibilă. ne-am săturat de experimente tip Auschwitz de la inchiziţie la bomba atomică, de la Ana la Caiafa. e timpul să punem mîna pe propriile destine şi în secolul prezent să facem tot atît bine cît rău au adus ele în trecut. e timpul să punem cruce tuturor ideologiilor de balamuc care ne-au copt-o atît de democratic de te miri că mai suntem întregi. şi dacă am făcut istorie cu răsturnarea uneia din cele mai scîrbavnice şi bestiale dictaturi, să punem şi ceva comestibil pe masă nu doar old-relieable-ul capitalism consumist, cu reclame pe băţ. ce va fi nu prea ştim, e o frontieră aici, ne punem doar de acord şi vrem cu totul şi cu totul Altceva...:)
Hmm...poate om muri ş-om vedea!...:))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu