doamne şi eu tocmai voiam să mă şi veselesc
să mă simt sau să îmi pară bine
dar dumnezeul meu e musai ceva
de care mă simt
sau îmi pare rău
mă întreb cam trist
ca o jivină orbeţ de divină
cît mai putem ajunge de ne-mai-văzuţi
şi nu doar că e de dorit dar
e de-men-ţi-al stringent
ca să ne vedem
păi cum de ce păi numai faptul că în consecinţă
ne-am putea despărţi prieteni
ar merita ditamai harababura
mă bîntuie benga la devlă
cum să mai spun nici mie
nu mi-e destul de limpede ceaţa
inima mea e un cartof creşte în cîmp
liber ca iarba plouă buruieni acolo
dinadins ca să înfloresc drăgăstos
da' numa' de-al naibii mă imunizez cu ambiţia
să vin să aburesc în farfuria ta
pe urmă gata devin invizibil şi
asta e toată memoria cartofului
tot dumnezeul lui nenorocit
he-he păi cine să mai şi ştie
care anume cartof
şi cum
şi de ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu