EXBIRD
Club Pogor - Cenaclul Virtualia afterparty
De la lucruri serioase la destindere, felicitări şi îmbrăţişări
Maria ninsă pe treptele clubului Pogor
Ramy "văduva" veselă cu felicitările în braţe
Ramy cu baronul de Tîrgu Mureş, George cel Asztalos
Aceeaşi Mărie cu altă pălărie
Ramy cu un îngeraş pe nume Ştefana
Veteranii Virtualiei cucerind încă o Troie
Ramy cu Valter, doi folkişti ardeleni
Georgel cu Nanu, ca un tată şi fiu virtuali
Silişteanu cu două îngerese din Ardeal
Maria ninsă pe treptele clubului Pogor
Ramy "văduva" veselă cu felicitările în braţe
Ramy cu baronul de Tîrgu Mureş, George cel Asztalos
Aceeaşi Mărie cu altă pălărie
Ramy cu un îngeraş pe nume Ştefana
Veteranii Virtualiei cucerind încă o Troie
Ramy cu Valter, doi folkişti ardeleni
Georgel cu Nanu, ca un tată şi fiu virtuali
Silişteanu cu două îngerese din ArdealCu muţumiri gazdei noastre de suflet Alina Manole şi celei a oaselor noastre obosite, Maria Prochipiuc, cu bucurie şi speranţa revederii în viitoarea ediţie a cenaclului, amical şi fain-frumos al dumneavoastră George Asztalos.
Cenaclul Virtualia ediţia a IX-a Iaşi 15 decembrie 2007
Pentru detalii amănunţite despre cenaclu accesaţi www.virtualia.wordpress.com
Iaşi, zona centrală, Eminescu şi Coca-Cola
Voievozii Moldovei cu zăpezi în plete
Aici sunt esenţele dumneavoastră bahice
Afişul ambiţios al Cenaclului Virtualia
Bugetul suprasolicitat al Virtualiei
Stelian Vicol - redactor la Porto Franco, Galaţi
Grup de crăciuniţe "prietenii muzicii", colinde din Ardeal
Dublă lansare de carte, Paul Gorban - "Îngerii mint femeile" şi "Galeria de artă vie" împreună cu purtătorii de cuvânt Maria Prochipiuc şi Ciprian Voloc
Ramy Secrieru ghin Lechinţa ghe Argheal, folk angelic
Alina Manole, zâna şefă a cenaclului o gazdă sănătoasă, frumoasă şi devreme acasă
Valter Ghicolescu, recital de folk, colinde ardeleneşti şi versuri de A.Păunescu
Florian Stoian Siliştianul ghin Cluj ot Piteşti cu poeme aproape aromânesti
Alexander Stoicovici, un poem serioos
George Asztalos fâstâcind două poeme vesel-hibernale în premieră la Virtualia
Liviu Nanu ot Roşiori, poeme apăsate pe orice tastă (tasta any)
Daniel Bratu ot loco, don' poet-inginer
Daniela Bordieanu ot Bacău, o ing(in)ereasă poetică
Bogdan Groza ot Baia Mare
Eugenia Reiter din Slatina
Grup "folk-ist" Ramy cu Ştefana, Mircea, Matei şi prietena
La plecare, două doamne, pe scara în spirală
(Maria Prochipiuc şi Ramy Secrieru)
Eu am doar un punct de vedere fotografic şi acela de ardelean. sâc sâc.
i-ote şi pozele:
i-ote şi pozele:
Iaşi, zona centrală, Eminescu şi Coca-Cola
Voievozii Moldovei cu zăpezi în plete
Aici sunt esenţele dumneavoastră bahice
Afişul ambiţios al Cenaclului Virtualia
Bugetul suprasolicitat al Virtualiei
Stelian Vicol - redactor la Porto Franco, Galaţi
Grup de crăciuniţe "prietenii muzicii", colinde din Ardeal
Dublă lansare de carte, Paul Gorban - "Îngerii mint femeile" şi "Galeria de artă vie" împreună cu purtătorii de cuvânt Maria Prochipiuc şi Ciprian Voloc
Ramy Secrieru ghin Lechinţa ghe Argheal, folk angelic
Alina Manole, zâna şefă a cenaclului o gazdă sănătoasă, frumoasă şi devreme acasă
Valter Ghicolescu, recital de folk, colinde ardeleneşti şi versuri de A.Păunescu
Florian Stoian Siliştianul ghin Cluj ot Piteşti cu poeme aproape aromânesti
Alexander Stoicovici, un poem serioos
George Asztalos fâstâcind două poeme vesel-hibernale în premieră la Virtualia
Liviu Nanu ot Roşiori, poeme apăsate pe orice tastă (tasta any)
Daniel Bratu ot loco, don' poet-inginer
Daniela Bordieanu ot Bacău, o ing(in)ereasă poetică
Bogdan Groza ot Baia Mare
Eugenia Reiter din Slatina
Grup "folk-ist" Ramy cu Ştefana, Mircea, Matei şi prietena
La plecare, două doamne, pe scara în spirală(Maria Prochipiuc şi Ramy Secrieru)
O ediţie reuşită, oameni calzi şi generoşi, gazde perfecte, o sărbătoare în adevăratul sens al cuvântului după care ne pare rău că a durat atât de puţin din care implacabil rămâne doar amintirea. Amintirea la care subscriu şi eu fotografic, convins că bucuria e să mergi acolo unde nu e nici o cărare şi să laşi o urmă.
Amical şi fain frumos,
al dumneavoastră George Asztalos
al dumneavoastră George Asztalos
Zîmbeşte.E o nebunie
maxi-taxiul citadin opreşte la staţia Oropsiţilor
un el şi o ea rebegiţi deschid uşa întreabă şoferul
"sara bună nu mereţi la Berghia?" e stupoare
se răspunde că "nu că merem la şcoala de hanalfabeţ"
"aha noa bine" zic ei "de fapt" zice omul cu volanul
"scrie şi aicea pe tabla asta...""lasă-i dom'le"zice
o deranjată cu ruj "nu vez' că o mîncat bureţ'?"
se rîde sunt excedat de vulgarismele astea educate
îi spun şoferului "stai dom'le numai un minut că am
o treabă şi revin" cobor apoi şi îi îmbrăţişez.
mai întîi pe băiat pe urmă fata le urez "să fiţi iubiţi"
respectiv "nu vă pierdeţi speranţa" i-am năucit
treaba lor mă întorc în maşină ofer explicaţii savante
"e fratele meu şi sora mea" zic "o să moară amîndoi"
"au un cancer terminal cu autor necunoscut e o belea"
zic şi adaug "e jalnic : toate vor fi bune şi frumoase"
ciudat obicei spun unii dar eu sunt berbec
faptul că îmbrăţişez mulţi oameni aproape străini
e stupefiant îi bulversează efuziunile mele
şi cum să nu te bage ciuda asta în toţi dracii
dacă şti clar că nu-i vei mai vedea niciodată?
dacă se vor înstrăina definitiv ca moartea
cum să nu fi dureros de diliu
cu tot ce ţi-a rămas mai viu?
aha moartea dă speranţe s-ar spune
măcar atît în morţii ei
de oaie turmentată de streche
măcar atît cititorule
anonimule şi şmechere
fratele meu
cred că în fiecare zi
sunt pretutindeni
tot mai mulţi oameni vii
şi aici lîngă sperietoarea asta
lîngă care leşin că e musai
într-o fericită de zi să mor
aici lîngă apocalipsele călare pe cai
tupeul nostru e tot mai nebun
şi tot
mai zîmbitor
un el şi o ea rebegiţi deschid uşa întreabă şoferul
"sara bună nu mereţi la Berghia?" e stupoare
se răspunde că "nu că merem la şcoala de hanalfabeţ"
"aha noa bine" zic ei "de fapt" zice omul cu volanul
"scrie şi aicea pe tabla asta...""lasă-i dom'le"zice
o deranjată cu ruj "nu vez' că o mîncat bureţ'?"
se rîde sunt excedat de vulgarismele astea educate
îi spun şoferului "stai dom'le numai un minut că am
o treabă şi revin" cobor apoi şi îi îmbrăţişez.
mai întîi pe băiat pe urmă fata le urez "să fiţi iubiţi"
respectiv "nu vă pierdeţi speranţa" i-am năucit
treaba lor mă întorc în maşină ofer explicaţii savante
"e fratele meu şi sora mea" zic "o să moară amîndoi"
"au un cancer terminal cu autor necunoscut e o belea"
zic şi adaug "e jalnic : toate vor fi bune şi frumoase"
ciudat obicei spun unii dar eu sunt berbec
faptul că îmbrăţişez mulţi oameni aproape străini
e stupefiant îi bulversează efuziunile mele
şi cum să nu te bage ciuda asta în toţi dracii
dacă şti clar că nu-i vei mai vedea niciodată?
dacă se vor înstrăina definitiv ca moartea
cum să nu fi dureros de diliu
cu tot ce ţi-a rămas mai viu?
aha moartea dă speranţe s-ar spune
măcar atît în morţii ei
de oaie turmentată de streche
măcar atît cititorule
anonimule şi şmechere
fratele meu
cred că în fiecare zi
sunt pretutindeni
tot mai mulţi oameni vii
şi aici lîngă sperietoarea asta
lîngă care leşin că e musai
într-o fericită de zi să mor
aici lîngă apocalipsele călare pe cai
tupeul nostru e tot mai nebun
şi tot
mai zîmbitor
poate că totul se petrece într-un limbric
era un realism muşcător m-am trezit într-un cîine
în cele mai umile simţăminte posibile
eram indignat strigam strident
cred că înjuram în cîineasca mea de baltă
dincolo de gard la spital pe un teritoriu sigur
îmi făceam şi eu ca tot omu' dathoria
îmi răcneam plămînii la diverse mă cam hîrîiau
îmi stîrneau cele mai ostile animozităţi
eram capabil să rup lanţul cu capul nu alta
păream o catastrofă m-au dat şi într-o emisiune
la ziar stăteam în patru labe în amiaza mare
speriam lumea pe drum aveam o animalică sălbăticie
în atitudini eram dat dracului dar cică-mi apăram
propriile principii de înger prădător păzitor
prădam pe naiba şi ce chetrii păzeam exasperam
populaţia afectiv ca o bestie domnule tulburam
neliniştea publică serios eram o calamitate
se umpluse oraşul de unii ca mine nu mai avea
loc omu' de noi să parcheze nici acasă nevasta
îi făcea nişte crize de toată coma avea şi cu inima
ca să vezi totul dovedea un realism foarte tăios
încît m-am trezit un chirurg
şef general de spital răcneam tăios la subalterni
la subordonaţii mei subdezvoltaţi de pildă
aveam un specialist în limbrici
ăsta credea că pe toţi pacienţii îi durea în cur
de fapt ei voiau doar să-i facă bine care limbric
uite venea o gravidă îi zicea "ai limbrici" şi ea
înţelegea nu era bătută în cap "se mai întîmplă" era convinsă "poate că totu' se petrece
într-un limbric" explica specialistul
anume "într-unul extrem de cosmic
şi prost ca noaptea" zicea "nici nu sesizezi
acest aspect colosal" era halucinant era o situaţie
pacienţii deveneau tot mai impacienţi ei nu muşcau
atît de uşor gogoaşa asta insipidă cu limbrici
erau agnostici unii pretindeau un diagnostic fix
la obiect şi anume precis cu exactitate "vă spun io"
zicea specialistul "că domnul cu mîna ruptă care
a căzut din pom are limbrici" "limbrici pe mă-ta"
i-am tăiat-o ca un şef care mă respectam de spital
"are o fractură băi loază" şi "de ce stetoscopu' meu
să aibă taman limbrici?""păi" îmi şopteşte
specialistul "pe mă-sa" cică "dacă l-a mîncat în cur
să se suie în pom..." e-te na:
ce poate face limbricu' din om!
în cele mai umile simţăminte posibile
eram indignat strigam strident
cred că înjuram în cîineasca mea de baltă
dincolo de gard la spital pe un teritoriu sigur
îmi făceam şi eu ca tot omu' dathoria
îmi răcneam plămînii la diverse mă cam hîrîiau
îmi stîrneau cele mai ostile animozităţi
eram capabil să rup lanţul cu capul nu alta
păream o catastrofă m-au dat şi într-o emisiune
la ziar stăteam în patru labe în amiaza mare
speriam lumea pe drum aveam o animalică sălbăticie
în atitudini eram dat dracului dar cică-mi apăram
propriile principii de înger prădător păzitor
prădam pe naiba şi ce chetrii păzeam exasperam
populaţia afectiv ca o bestie domnule tulburam
neliniştea publică serios eram o calamitate
se umpluse oraşul de unii ca mine nu mai avea
loc omu' de noi să parcheze nici acasă nevasta
îi făcea nişte crize de toată coma avea şi cu inima
ca să vezi totul dovedea un realism foarte tăios
încît m-am trezit un chirurg
şef general de spital răcneam tăios la subalterni
la subordonaţii mei subdezvoltaţi de pildă
aveam un specialist în limbrici
ăsta credea că pe toţi pacienţii îi durea în cur
de fapt ei voiau doar să-i facă bine care limbric
uite venea o gravidă îi zicea "ai limbrici" şi ea
înţelegea nu era bătută în cap "se mai întîmplă" era convinsă "poate că totu' se petrece
într-un limbric" explica specialistul
anume "într-unul extrem de cosmic
şi prost ca noaptea" zicea "nici nu sesizezi
acest aspect colosal" era halucinant era o situaţie
pacienţii deveneau tot mai impacienţi ei nu muşcau
atît de uşor gogoaşa asta insipidă cu limbrici
erau agnostici unii pretindeau un diagnostic fix
la obiect şi anume precis cu exactitate "vă spun io"
zicea specialistul "că domnul cu mîna ruptă care
a căzut din pom are limbrici" "limbrici pe mă-ta"
i-am tăiat-o ca un şef care mă respectam de spital
"are o fractură băi loază" şi "de ce stetoscopu' meu
să aibă taman limbrici?""păi" îmi şopteşte
specialistul "pe mă-sa" cică "dacă l-a mîncat în cur
să se suie în pom..." e-te na:
ce poate face limbricu' din om!
oferta de tristete
imi voi vopsi tristetea
ca pe-o cioara
si voi umbla cu fericirea papagalic
zicind ca e toata o bucurie
astfel si numai astfel
o vind
ca pe-o cioara
si voi umbla cu fericirea papagalic
zicind ca e toata o bucurie
astfel si numai astfel
o vind
auto - aplauze
azi împlinesc fix 16060 de zile
de cînd nu m-am dilit
şi culmea e
că încă mai sper
sper să nu deranjez scaunul dacă mă aşez
vreau doar să mai zîmbesc un pic
e voie?
azi mă aplaud singur am un
nivel de trai mortal
de bine de rău
mereu falit şi îndrăgostit
cred că de-aş avea un cîine ar fugi în lume
chiar de a doua zi
femeia face minuni te sărbătoreşte fără averi
şi lumea e a ta
mama se simte binişor
de bătrînă zice ea
parcă aş avea o sută de ani
sper să nu deranjez sper că
mergem înainte mamă
de fapt
cine amaru' ei
de bucurie
ne mai
poate
opri?
atenţie: se-nchid uşile
ne-am acomodat lumea e deja călduţă
încă mă aşteaptă
cu drag ca să am de unde pleca
aşa că plec bunii mei plec
frumoasele mele de iubit
şi de urît ce sunt chiar plec
nu mai contează dispar
la capătul vremii undeva
acolo nimănui n-o să-i pese şi
nu exist pentru nimeni
acolo nu mai ajung nicăieri
acolo nu mai am nimic
aici tuturor
vă va fi un dor de nu se poate
exact de altcineva
exact de altundeva
exact de altceva
pe cînd eu inocent şi inexact absent
mă prezint cînd vă aşteptaţi mai puţin
mă voi bucura aiurit
aşa ca ăia micii
oh da
ce fericit voi fi
că aţi revenit!
încă mă aşteaptă
cu drag ca să am de unde pleca
aşa că plec bunii mei plec
frumoasele mele de iubit
şi de urît ce sunt chiar plec
nu mai contează dispar
la capătul vremii undeva
acolo nimănui n-o să-i pese şi
nu exist pentru nimeni
acolo nu mai ajung nicăieri
acolo nu mai am nimic
aici tuturor
vă va fi un dor de nu se poate
exact de altcineva
exact de altundeva
exact de altceva
pe cînd eu inocent şi inexact absent
mă prezint cînd vă aşteptaţi mai puţin
mă voi bucura aiurit
aşa ca ăia micii
oh da
ce fericit voi fi
că aţi revenit!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)