Club Pogor - Cenaclul Virtualia afterparty
De la lucruri serioase la destindere, felicitări şi îmbrăţişări
Maria ninsă pe treptele clubului Pogor
Ramy "văduva" veselă cu felicitările în braţe
Ramy cu baronul de Tîrgu Mureş, George cel Asztalos
Aceeaşi Mărie cu altă pălărie
Ramy cu un îngeraş pe nume Ştefana
Veteranii Virtualiei cucerind încă o Troie
Ramy cu Valter, doi folkişti ardeleni
Georgel cu Nanu, ca un tată şi fiu virtuali
Silişteanu cu două îngerese din Ardeal
Maria ninsă pe treptele clubului Pogor
Ramy "văduva" veselă cu felicitările în braţe
Ramy cu baronul de Tîrgu Mureş, George cel Asztalos
Aceeaşi Mărie cu altă pălărie
Ramy cu un îngeraş pe nume Ştefana
Veteranii Virtualiei cucerind încă o Troie
Ramy cu Valter, doi folkişti ardeleni
Georgel cu Nanu, ca un tată şi fiu virtuali
Silişteanu cu două îngerese din ArdealCu muţumiri gazdei noastre de suflet Alina Manole şi celei a oaselor noastre obosite, Maria Prochipiuc, cu bucurie şi speranţa revederii în viitoarea ediţie a cenaclului, amical şi fain-frumos al dumneavoastră George Asztalos.
Cenaclul Virtualia ediţia a IX-a Iaşi 15 decembrie 2007
Pentru detalii amănunţite despre cenaclu accesaţi www.virtualia.wordpress.com
Iaşi, zona centrală, Eminescu şi Coca-Cola
Voievozii Moldovei cu zăpezi în plete
Aici sunt esenţele dumneavoastră bahice
Afişul ambiţios al Cenaclului Virtualia
Bugetul suprasolicitat al Virtualiei
Stelian Vicol - redactor la Porto Franco, Galaţi
Grup de crăciuniţe "prietenii muzicii", colinde din Ardeal
Dublă lansare de carte, Paul Gorban - "Îngerii mint femeile" şi "Galeria de artă vie" împreună cu purtătorii de cuvânt Maria Prochipiuc şi Ciprian Voloc
Ramy Secrieru ghin Lechinţa ghe Argheal, folk angelic
Alina Manole, zâna şefă a cenaclului o gazdă sănătoasă, frumoasă şi devreme acasă
Valter Ghicolescu, recital de folk, colinde ardeleneşti şi versuri de A.Păunescu
Florian Stoian Siliştianul ghin Cluj ot Piteşti cu poeme aproape aromânesti
Alexander Stoicovici, un poem serioos
George Asztalos fâstâcind două poeme vesel-hibernale în premieră la Virtualia
Liviu Nanu ot Roşiori, poeme apăsate pe orice tastă (tasta any)
Daniel Bratu ot loco, don' poet-inginer
Daniela Bordieanu ot Bacău, o ing(in)ereasă poetică
Bogdan Groza ot Baia Mare
Eugenia Reiter din Slatina
Grup "folk-ist" Ramy cu Ştefana, Mircea, Matei şi prietena
La plecare, două doamne, pe scara în spirală
(Maria Prochipiuc şi Ramy Secrieru)
Eu am doar un punct de vedere fotografic şi acela de ardelean. sâc sâc.
i-ote şi pozele:
i-ote şi pozele:
Iaşi, zona centrală, Eminescu şi Coca-Cola
Voievozii Moldovei cu zăpezi în plete
Aici sunt esenţele dumneavoastră bahice
Afişul ambiţios al Cenaclului Virtualia
Bugetul suprasolicitat al Virtualiei
Stelian Vicol - redactor la Porto Franco, Galaţi
Grup de crăciuniţe "prietenii muzicii", colinde din Ardeal
Dublă lansare de carte, Paul Gorban - "Îngerii mint femeile" şi "Galeria de artă vie" împreună cu purtătorii de cuvânt Maria Prochipiuc şi Ciprian Voloc
Ramy Secrieru ghin Lechinţa ghe Argheal, folk angelic
Alina Manole, zâna şefă a cenaclului o gazdă sănătoasă, frumoasă şi devreme acasă
Valter Ghicolescu, recital de folk, colinde ardeleneşti şi versuri de A.Păunescu
Florian Stoian Siliştianul ghin Cluj ot Piteşti cu poeme aproape aromânesti
Alexander Stoicovici, un poem serioos
George Asztalos fâstâcind două poeme vesel-hibernale în premieră la Virtualia
Liviu Nanu ot Roşiori, poeme apăsate pe orice tastă (tasta any)
Daniel Bratu ot loco, don' poet-inginer
Daniela Bordieanu ot Bacău, o ing(in)ereasă poetică
Bogdan Groza ot Baia Mare
Eugenia Reiter din Slatina
Grup "folk-ist" Ramy cu Ştefana, Mircea, Matei şi prietena
La plecare, două doamne, pe scara în spirală(Maria Prochipiuc şi Ramy Secrieru)
O ediţie reuşită, oameni calzi şi generoşi, gazde perfecte, o sărbătoare în adevăratul sens al cuvântului după care ne pare rău că a durat atât de puţin din care implacabil rămâne doar amintirea. Amintirea la care subscriu şi eu fotografic, convins că bucuria e să mergi acolo unde nu e nici o cărare şi să laşi o urmă.
Amical şi fain frumos,
al dumneavoastră George Asztalos
al dumneavoastră George Asztalos
Zîmbeşte.E o nebunie
maxi-taxiul citadin opreşte la staţia Oropsiţilor
un el şi o ea rebegiţi deschid uşa întreabă şoferul
"sara bună nu mereţi la Berghia?" e stupoare
se răspunde că "nu că merem la şcoala de hanalfabeţ"
"aha noa bine" zic ei "de fapt" zice omul cu volanul
"scrie şi aicea pe tabla asta...""lasă-i dom'le"zice
o deranjată cu ruj "nu vez' că o mîncat bureţ'?"
se rîde sunt excedat de vulgarismele astea educate
îi spun şoferului "stai dom'le numai un minut că am
o treabă şi revin" cobor apoi şi îi îmbrăţişez.
mai întîi pe băiat pe urmă fata le urez "să fiţi iubiţi"
respectiv "nu vă pierdeţi speranţa" i-am năucit
treaba lor mă întorc în maşină ofer explicaţii savante
"e fratele meu şi sora mea" zic "o să moară amîndoi"
"au un cancer terminal cu autor necunoscut e o belea"
zic şi adaug "e jalnic : toate vor fi bune şi frumoase"
ciudat obicei spun unii dar eu sunt berbec
faptul că îmbrăţişez mulţi oameni aproape străini
e stupefiant îi bulversează efuziunile mele
şi cum să nu te bage ciuda asta în toţi dracii
dacă şti clar că nu-i vei mai vedea niciodată?
dacă se vor înstrăina definitiv ca moartea
cum să nu fi dureros de diliu
cu tot ce ţi-a rămas mai viu?
aha moartea dă speranţe s-ar spune
măcar atît în morţii ei
de oaie turmentată de streche
măcar atît cititorule
anonimule şi şmechere
fratele meu
cred că în fiecare zi
sunt pretutindeni
tot mai mulţi oameni vii
şi aici lîngă sperietoarea asta
lîngă care leşin că e musai
într-o fericită de zi să mor
aici lîngă apocalipsele călare pe cai
tupeul nostru e tot mai nebun
şi tot
mai zîmbitor
un el şi o ea rebegiţi deschid uşa întreabă şoferul
"sara bună nu mereţi la Berghia?" e stupoare
se răspunde că "nu că merem la şcoala de hanalfabeţ"
"aha noa bine" zic ei "de fapt" zice omul cu volanul
"scrie şi aicea pe tabla asta...""lasă-i dom'le"zice
o deranjată cu ruj "nu vez' că o mîncat bureţ'?"
se rîde sunt excedat de vulgarismele astea educate
îi spun şoferului "stai dom'le numai un minut că am
o treabă şi revin" cobor apoi şi îi îmbrăţişez.
mai întîi pe băiat pe urmă fata le urez "să fiţi iubiţi"
respectiv "nu vă pierdeţi speranţa" i-am năucit
treaba lor mă întorc în maşină ofer explicaţii savante
"e fratele meu şi sora mea" zic "o să moară amîndoi"
"au un cancer terminal cu autor necunoscut e o belea"
zic şi adaug "e jalnic : toate vor fi bune şi frumoase"
ciudat obicei spun unii dar eu sunt berbec
faptul că îmbrăţişez mulţi oameni aproape străini
e stupefiant îi bulversează efuziunile mele
şi cum să nu te bage ciuda asta în toţi dracii
dacă şti clar că nu-i vei mai vedea niciodată?
dacă se vor înstrăina definitiv ca moartea
cum să nu fi dureros de diliu
cu tot ce ţi-a rămas mai viu?
aha moartea dă speranţe s-ar spune
măcar atît în morţii ei
de oaie turmentată de streche
măcar atît cititorule
anonimule şi şmechere
fratele meu
cred că în fiecare zi
sunt pretutindeni
tot mai mulţi oameni vii
şi aici lîngă sperietoarea asta
lîngă care leşin că e musai
într-o fericită de zi să mor
aici lîngă apocalipsele călare pe cai
tupeul nostru e tot mai nebun
şi tot
mai zîmbitor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)