Poveste porcină cu happy-end
Un om și-a tăiat nevasta. Nu mai avea omul zile și loc de ea. Așa că a fiert-o. După care a dat-o la porci. Pe urmă s-au repezit la el polițiștii și judecătorii. Ăștia l-au prins și l-au băgat la zdup.
Legea era chiar aspră. Așa că au fost pedepsiți și porcii. I-au tăiat și i-au mîncat polițiștii și judecătorii.
Apel la donatorii onorifici de carte
Dragilor scriptori sau lectori honoris causa! Acesta e un apel la o donație onorifică de carte pentru tinerii cititori ai Bibliotecii din Sebeș, Alba, localitatea de lîngă care s-a născut Lucian Blaga. Facem apel pentru că biblioteca în cauză are fonduri minime pentru achiziții de carte contemporană și orice donație în acest sens nu doar că e un gest nobil dar și ușurează la corazon. Trust me personal am donat cîteva exemplare de Zoon Poetikon și mă simt mai ușor. E reconfortant și mai ales merită.
Pentru adresa exactă urmați acest link :
http://fdl.ro/o-carte-pentru-blaga/
Vă mulțumim!
Pentru adresa exactă urmați acest link :
http://fdl.ro/o-carte-pentru-blaga/
Vă mulțumim!
în fluturii mei
azi poetul a cărat pămînt cu roaba
dar care pămînt că era mai mult noroi
și care oameni colegi că erau mai mult lepre
fauna obișnuită de țigani și putori ex-comuniste
atît de obi că nici nu mai vedem ce și cum
la terminarea programului
un mic fluture albastru
se odihnea impasibil
pe o glie de noroi uscat
asta mi s-a părut vă jur
cea mai gravă jignire a zilei
Cinema Progresul, or the Poetry of Demolition
Cinema Progresul was the symbol of our resistance in the communist period of our teenage, a place where escaping from home and from school lessons, escaping from the sadness of uniformity and the whole red stupidity of the system, even by only watching a movie for a few hours was scandalously magic and absolutely fabulous!
For me, as a teenager, it was the place where I saw my first 3D movie, with those paper glasses, a sort of Russian documentary, in which, like at the beginning of the cinematographic adventure, when people were scared of the train ”coming out” on great speed from the screen, the same fear was felt all over again, this time by three-dimensional reality, with animals walking jumping and screaming everywhere in the dark room, near us, ”threatening to eat us alive”...
For one of my poet-lady friends, now living in Bucharest, it was the place of romantic adventures, where she kissed his first shy lover-boy, up in the balcony, while watching ”Cassablanca” or ”On the wings of the wind”, several times in a row.
This escapist thing is now possible every step of the way and that may be a sort of dream come true in the actual century. But at that time, it was love on the first site, and what we believed real progress could be. Those times made possible even Romanian masterpieces of cinematography, like ”Mircea cel Bătrîn” of the Romanian screenwriter and producer Sergiu Nicolaescu. This piece of art, inspired by true events, happened in our epic fighting against the Turkish empire, can stand any time near ”The Seven Samurais” of Akira Kurosawa! As people use to say, these are oldies but goldies, and the heroic spirit of adventure was at his best.
After the revolution, Cinema Progresul was progressively abandoned, left to the mercy of nature and the elements. As many other places become a property in dispute for the court of laws. And thus, nobody took care of it anymore. In time, thanks to the real progress of capitalism, nobody was eager to watch cinematographic pictures anymore. The name of the cinema itself become a sort of sad irony, exactly as ”video killed the radio star” now was the turn of cinema to be killed by the computer. His earthly remains are now just a sort of poetic demolitions. Not for long now, it will be buried in the memory of history, fading away in the mists of the past. This is not Hollywood. This is the kind of tragedy naturally accepted at last by anyone, like death accepted as the happy end of the world.
For me, as a teenager, it was the place where I saw my first 3D movie, with those paper glasses, a sort of Russian documentary, in which, like at the beginning of the cinematographic adventure, when people were scared of the train ”coming out” on great speed from the screen, the same fear was felt all over again, this time by three-dimensional reality, with animals walking jumping and screaming everywhere in the dark room, near us, ”threatening to eat us alive”...
For one of my poet-lady friends, now living in Bucharest, it was the place of romantic adventures, where she kissed his first shy lover-boy, up in the balcony, while watching ”Cassablanca” or ”On the wings of the wind”, several times in a row.
This escapist thing is now possible every step of the way and that may be a sort of dream come true in the actual century. But at that time, it was love on the first site, and what we believed real progress could be. Those times made possible even Romanian masterpieces of cinematography, like ”Mircea cel Bătrîn” of the Romanian screenwriter and producer Sergiu Nicolaescu. This piece of art, inspired by true events, happened in our epic fighting against the Turkish empire, can stand any time near ”The Seven Samurais” of Akira Kurosawa! As people use to say, these are oldies but goldies, and the heroic spirit of adventure was at his best.
After the revolution, Cinema Progresul was progressively abandoned, left to the mercy of nature and the elements. As many other places become a property in dispute for the court of laws. And thus, nobody took care of it anymore. In time, thanks to the real progress of capitalism, nobody was eager to watch cinematographic pictures anymore. The name of the cinema itself become a sort of sad irony, exactly as ”video killed the radio star” now was the turn of cinema to be killed by the computer. His earthly remains are now just a sort of poetic demolitions. Not for long now, it will be buried in the memory of history, fading away in the mists of the past. This is not Hollywood. This is the kind of tragedy naturally accepted at last by anyone, like death accepted as the happy end of the world.
Dimineţi fără destinaţie
ce vreau să spun e că să nu mai spun...că altfel încep să vreau.
îmi plac diminețile trezitoare la realitate
așa cu încetinitorul
dimineți în care pur și simplu
habar nu am ce oaia ei de treabă voi face
în care planurile sunt pentru clarvăzătorii
diletanți sau de ocazie
și oricum
e prea multă teorie
în orice direcție
mereu a fost la fel evident:
realitatea are alte șmenuri cu tine
nu poți decît să-i sugerezi
mai greu sau deloc să-i impui
așa mă trezesc uneori
că semenii mei se duc cu multă grabă
în sărăcia ei de supărare
și
fără destinație
ies liniștit în stradă
nu-i nicio bogăție aici sunt convins
că majoritatea sunt doar destine ieftine
o comedie de toată jalea
pentru spectatori aparent mulțumiți
legenda cockoșului de aur
pe locul acesta au ars de vii
conform unei legende fierbinți
ultima vrăjitoare din Europa
(una care mătura orașul pe sus)
respectiv un vrăjitor fugit de pe rug
reprins și linșat de mulțime
conform unei legende fierbinți
ultima vrăjitoare din Europa
(una care mătura orașul pe sus)
respectiv un vrăjitor fugit de pe rug
reprins și linșat de mulțime
aici s-au borât cele mai tari chefuri
ale comuniștilor
ale comuniștilor
aici primarul actual zis și Florea vrea
să ardă
amenzi pentru deflorarea imaginii publice
vrea să confiște totul dar deh:
i se opune dreptul sfânt
la proprietate
e un blestem oameni buni
boschetarii și târfele și-o ard aici
ca-n basme
boschetarii și târfele și-o ard aici
ca-n basme
am trimis poza acestui palat prăpădit
prietenei mele din Austria
o tipă destul de cultivată de altfel
și zice mă interesează cum aș putea
deschide acolo o expoziție?
prietenei mele din Austria
o tipă destul de cultivată de altfel
și zice mă interesează cum aș putea
deschide acolo o expoziție?
trăsnit de senin
bucuria e să o ști pentru tine
și să te dai idiot
iar suferința din păcate
e inversul acestei situații
și să te dai idiot
iar suferința din păcate
e inversul acestei situații
dar mie mi-a ajuns pînă-n gît
să mai sper
prefer să obosesc de somn
și mă trezesc aievea
că nu mai visez nimic
să mai sper
prefer să obosesc de somn
și mă trezesc aievea
că nu mai visez nimic
uneori mobilul mai învie
spune că morți și răniți
dă-mi un bip cînd ai chef
să mai (fim) vii
spune că morți și răniți
dă-mi un bip cînd ai chef
să mai (fim) vii
să vină cineva să mă țină că
am o fixație:
nu mă potrivesc dracului nicăieri
am o fixație:
nu mă potrivesc dracului nicăieri
da sunt nesperat de singur
dar am speranțe să mă trăsnească
dar am speranțe să mă trăsnească
poveste uimită cu un cîine
era vară aruncam în apă cu pietrii
aruncam după niște pești
cred că era prea limpede apa
peștii ăia grași prea indiferenți
atunci am văzut un cîine înota pe sub apă
un cîine care voia să-mi ia toți peștii
peștii mei care mi se cuveneau
deși nu nimerisem nici unul
asta m-a enervat la culme
am aruncat și după el
am găsit o piatră mai mare și ascuțită
care nu știu cum
nu știu cum dumnezeu
i-a rupt ambele picioare din față
pe urmă cîinele s-a tîrît cumva pe mal
sîngera oribil cu oasele picioarelor rupte
și mă privea
cu niște ochi demențiali
ce-i mai bolnav e că doar se tîra
și mă privea nu scotea un sunet
era un cîine mut
un nenorocit de cîine
însîngerat și mut
pe urmă brusc m-am trezit
cu un rău teribil
nu doar îmi părea chiar mă mușca
un rău teribil
era fain cred că arătam ca un mort
pe care dansează toți dracii
aruncam după niște pești
cred că era prea limpede apa
peștii ăia grași prea indiferenți
atunci am văzut un cîine înota pe sub apă
un cîine care voia să-mi ia toți peștii
peștii mei care mi se cuveneau
deși nu nimerisem nici unul
asta m-a enervat la culme
am aruncat și după el
am găsit o piatră mai mare și ascuțită
care nu știu cum
nu știu cum dumnezeu
i-a rupt ambele picioare din față
pe urmă cîinele s-a tîrît cumva pe mal
sîngera oribil cu oasele picioarelor rupte
și mă privea
cu niște ochi demențiali
ce-i mai bolnav e că doar se tîra
și mă privea nu scotea un sunet
era un cîine mut
un nenorocit de cîine
însîngerat și mut
pe urmă brusc m-am trezit
cu un rău teribil
nu doar îmi părea chiar mă mușca
un rău teribil
era fain cred că arătam ca un mort
pe care dansează toți dracii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




