Mottor: "did ya kiss yo toilet goodnight?"
cred că după veacuri şi veacuri de biblioteci
pogorîte din Golgota sau
stinse din Alexandria
nu prea am ajuns atotştiutori
nu prea am ajuns atotputernici
după secole sure de istorie şi
nici măcar atotvăzători nu vom deveni
după milenii de internet
în haina ei vaporoasă
inima obscenă a poeţilor
tot mai gonflabilă şi mai grea
exhibată în public degeaba
fără proteste şi admiraţii în masă
rămîne o scîrbă dulce un fel de suspin
cu sînii mari ca în telenovele
mîngîiată doar de fraţii de suferinţă
ca în sectele alea în care sora
îţi dă trupul ei cu un gest teatral
apocaliptico-mărinimos
ici-colo o mică furie o nenorocită de milă
în rest coada între picioare şi viteză
ambiţia maladivă de a vedea şi pe mama dracului
senzaţia scărpinată în ochi de nisip
şi totul scufundat pînă în gît
într-o mare de monitoare
cu pupilele mărite ca nişte sexe oribile
noroc că unii mai ies pe nevăzute afară
să hrănească şi să şuteze cîinii
şi tot ce mai aud e un cîntec stupid
de jucărie muzicală
schelălăită razna în cucuruz
cu bateriile duse
Noe în paranoie
e fain la început de veac ne debordăm entuziast
ne ronţăie un fel de Eugenie cu mult mai bună
deşi mai plouă în unele regiuni mai expuse
alegem soluţia umbrelei de soare
suntem la mare preţ în ţările calde
iar la retur vom fi sătui ne vom deschide
cîte o mînăstire de foste prostituate
mă rog să nu ne strîngem iubitele de gît
fiindcă ne lasă singuri ci
pentru că se-ntorc mereu
ca să ne liniştească
în timp ce pe aici ne zîmbeşte isteţ o prostie tristă
casa ne e furată de vie şi nici noi
nici mama lui Dumnezeu nu urăşte asta
cu o dragoste mai dementă
e fain nimeni nu dă un scuipat borît pe ce simţi
va trebui să mergi umil să îl iei
şi în sfîrşit să fie în întregime
numai şi numai al tău
restul sunt nişte chestii
umede şi păroase în care
nu te bagi din principiu
ai putea să juri că te înjură
cu toată dragostea de care se simt incapabile
în luna a zecea cînd începe lumea
cu aer şi lapte
şi cînd ne ciuguleşte inocentă din palme
ne ronţăie un fel de Eugenie cu mult mai bună
deşi mai plouă în unele regiuni mai expuse
alegem soluţia umbrelei de soare
suntem la mare preţ în ţările calde
iar la retur vom fi sătui ne vom deschide
cîte o mînăstire de foste prostituate
mă rog să nu ne strîngem iubitele de gît
fiindcă ne lasă singuri ci
pentru că se-ntorc mereu
ca să ne liniştească
în timp ce pe aici ne zîmbeşte isteţ o prostie tristă
casa ne e furată de vie şi nici noi
nici mama lui Dumnezeu nu urăşte asta
cu o dragoste mai dementă
e fain nimeni nu dă un scuipat borît pe ce simţi
va trebui să mergi umil să îl iei
şi în sfîrşit să fie în întregime
numai şi numai al tău
restul sunt nişte chestii
umede şi păroase în care
nu te bagi din principiu
ai putea să juri că te înjură
cu toată dragostea de care se simt incapabile
în luna a zecea cînd începe lumea
cu aer şi lapte
şi cînd ne ciuguleşte inocentă din palme
Lansare Zoon Poetikon în Iron City
Dublă lansare de carte la Bucureşti

Dacă nu vine Bucureştiul la noi mergem noi la el: dublă lansare de carte : Zoon Poetikon de George Asztalos, editura Grinta, Cluj, iunie 2009, se lansează la Bucureşti sîmbătă 4 iulie de la ora 18 pe strada Blănari la Club A şi duminică 5 iulie pe aceeaşi stradă dar vis-a-vis la Iron City, tot de la ora 18. evenimentele sunt sponsorizate de http://roliteratura.ro/ respectiv de http://bocancul-literar.ro/ intrarea e liberă şi vă aştept cu drag. George cel Asztalos
Poze de la "nunta din cer", alias lansare, la Cluj
Lansare la Cluj-Napoca
despre nişte bau-bau

scrie nişte poizii frumuaase zice Sănduca
despre ceva cu flori şi cîmp cu iarbă
sau despre zăpăcelile alea de păsări
nu despre bau-bau
i-am zis că scriu o poiezire de iubire
către bau-bau
ca să nu mai fie rău dar ţi-ai găsit
bau-bau ăsta e o cocomîrlă necesară
creşte pe lîngă casa omului
creşte cophii cuminţi
şi nici nu cere de mîncare
dară-mi-te o poezire de iubire?
l-am lăsat să-şi vadă the amaru’ lui şi ne-am dus
cu Sănduca fără flori păsări şi iarbă
direct la magazin
era o mare criză de lapte şi mălai
da’ mai ales de cipsuri d’ălea
cu surprize de doi lei
toate bune şi murfoase sau invers
cine mai ştie de unde a venit omul ăsta negricios
io taciturn ea vorbăreaţă s-a băgat în seamă cu el
am un sac mare i-a zis închid acolo copiii răi
ca să păzească şobolanii să nu fugă din sac
bîrrrr a zis Sănduca io sunt cumiiinte
i-am zis că vezi să nu mai faci belele că acolo ajungi
şi o să ţineţi unii de alţii cu dinţii ca şobolanii
Sănduca a făcut click în căpşorul ei şi a zis ochei
şi aşa într-o murfoasă de zi a rupt o creangă din mălin
m-am ofuscat şi i-am spus că de ce rupe floarea
cu tot cu săraca aia de creangă
că florile sunt puii ei şi creanga e mama
şi că să-i fie ruşine că face belele şi o spun lui bau-bau
Sănduca nu ştia de ce e voie să luăm puii şi mama nu
i-am spus că atunci n-are cine să mai facă pui
aha a zis păi am fost foarte rea şi cred că nenea ăla
o să mă pună în sac să mă joc cu urîţii ăia de şobolani
lasă i-am zis
că vorbesc io cu el să te ierte de data asta
de data asta Sănduca nu m-a crezut
şi seara am văzut-o cu o găletuşă de apă
ţinea creanga aia udă şi ofilită în mînuţele ei aşa
şi o mîngîia
de ce mă bonsai
totu-i o chestie de dresaj şi de repetiţie
ne miniaturizăm ştiinţific e raiul pe pămînt
aici la Popasul Muma Pădurii
în puterea obişnuinţei dimineaţa
e un tranchilizant maniaco-depresiv
care îşi pierde efectul rapid
e nevoie de alta şi alta şi niciodată
nu e destul
e schizofrenetic de puţin
încet încet şi inevitabil
dependenţa ajunge la electro-şocuri
oamenii sunt ciudaţi nu crezi
că ăia răi sunt toţi închişi
în schimb eşti mereu mai convins
că o grămadă umblă liberi
şi tot mai trăsniţi printre noi
uite asta e o dimineaţă atît de liniştită
încît nu m-ar mira
dacă ar deschide termopanul
o con-tempo-rană frumoasă
şi ar urla îndrăgostită spre cer
ne miniaturizăm ştiinţific e raiul pe pămînt
aici la Popasul Muma Pădurii
în puterea obişnuinţei dimineaţa
e un tranchilizant maniaco-depresiv
care îşi pierde efectul rapid
e nevoie de alta şi alta şi niciodată
nu e destul
e schizofrenetic de puţin
încet încet şi inevitabil
dependenţa ajunge la electro-şocuri
oamenii sunt ciudaţi nu crezi
că ăia răi sunt toţi închişi
în schimb eşti mereu mai convins
că o grămadă umblă liberi
şi tot mai trăsniţi printre noi
uite asta e o dimineaţă atît de liniştită
încît nu m-ar mira
dacă ar deschide termopanul
o con-tempo-rană frumoasă
şi ar urla îndrăgostită spre cer
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

