poate că totul se petrece într-un limbric

era un realism muşcător m-am trezit într-un cîine
în cele mai umile simţăminte posibile
eram indignat strigam strident
cred că înjuram în cîineasca mea de baltă
dincolo de gard la spital pe un teritoriu sigur
îmi făceam şi eu ca tot omu' dathoria
îmi răcneam plămînii la diverse mă cam hîrîiau
îmi stîrneau cele mai ostile animozităţi
eram capabil să rup lanţul cu capul nu alta
păream o catastrofă m-au dat şi într-o emisiune
la ziar stăteam în patru labe în amiaza mare
speriam lumea pe drum aveam o animalică sălbăticie
în atitudini eram dat dracului dar cică-mi apăram
propriile principii de înger prădător păzitor
prădam pe naiba şi ce chetrii păzeam exasperam
populaţia afectiv ca o bestie domnule tulburam
neliniştea publică serios eram o calamitate
se umpluse oraşul de unii ca mine nu mai avea
loc omu' de noi să parcheze nici acasă nevasta
îi făcea nişte crize de toată coma avea şi cu inima
ca să vezi totul dovedea un realism foarte tăios
încît m-am trezit un chirurg
şef general de spital răcneam tăios la subalterni
la subordonaţii mei subdezvoltaţi de pildă
aveam un specialist în limbrici
ăsta credea că pe toţi pacienţii îi durea în cur
de fapt ei voiau doar să-i facă bine care limbric
uite venea o gravidă îi zicea "ai limbrici" şi ea
înţelegea nu era bătută în cap "se mai întîmplă" era convinsă "poate că totu' se petrece
într-un limbric" explica specialistul
anume "într-unul extrem de cosmic
şi prost ca noaptea" zicea "nici nu sesizezi
acest aspect colosal" era halucinant era o situaţie
pacienţii deveneau tot mai impacienţi ei nu muşcau
atît de uşor gogoaşa asta insipidă cu limbrici
erau agnostici unii pretindeau un diagnostic fix
la obiect şi anume precis cu exactitate "vă spun io"
zicea specialistul "că domnul cu mîna ruptă care
a căzut din pom are limbrici" "limbrici pe mă-ta"
i-am tăiat-o ca un şef care mă respectam de spital
"are o fractură băi loază" şi "de ce stetoscopu' meu
să aibă taman limbrici?""păi" îmi şopteşte
specialistul "pe mă-sa" cică "dacă l-a mîncat în cur
să se suie în pom..." e-te na:
ce poate face limbricu' din om!

oferta de tristete

imi voi vopsi tristetea
ca pe-o cioara
si voi umbla cu fericirea papagalic
zicind ca e toata o bucurie

astfel si numai astfel
o vind

auto - aplauze

azi împlinesc fix 16060 de zile

de cînd nu m-am dilit

şi culmea e

că încă mai sper

sper să nu deranjez scaunul dacă mă aşez

vreau doar să mai zîmbesc un pic

e voie?

azi mă aplaud singur am un

nivel de trai mortal

de bine de rău

mereu falit şi îndrăgostit

cred că de-aş avea un cîine ar fugi în lume

chiar de a doua zi

femeia face minuni te sărbătoreşte fără averi

şi lumea e a ta

mama se simte binişor

de bătrînă zice ea

parcă aş avea o sută de ani

sper să nu deranjez sper că

mergem înainte mamă

de fapt

cine amaru' ei

de bucurie

ne mai

poate

opri?

atenţie: se-nchid uşile

ne-am acomodat lumea e deja călduţă
încă mă aşteaptă
cu drag ca să am de unde pleca
aşa că plec bunii mei plec
frumoasele mele de iubit
şi de urît ce sunt chiar plec
nu mai contează dispar
la capătul vremii undeva

acolo nimănui n-o să-i pese şi
nu exist pentru nimeni
acolo nu mai ajung nicăieri
acolo nu mai am nimic

aici tuturor
vă va fi un dor de nu se poate
exact de altcineva
exact de altundeva
exact de altceva
pe cînd eu inocent şi inexact absent
mă prezint cînd vă aşteptaţi mai puţin
mă voi bucura aiurit
aşa ca ăia micii
oh da
ce fericit voi fi
că aţi revenit!

Poemul invizibil

o sa dedic tuturor o asa-zisa carte invizibila de poezie
cerneala va fi foarte simpatic oarba la tot ce se simte
e firesc nimanui nu-i mai pasa nimic
sau facem pe afectatii
iar daca ne pasa realmente sunt atitea optiuni
atitea trairi aparent straine incit privim cu obida
la nimica noastra si jumatate
de eternitate

da poezia sfirseste prin a dicta
ce trebuie sa se simta si asta pe linga ca e morbid
mai e si idiot mai bine voi oferi
o carte cu foi albe buna oricind de folosit
drept caiet sau orice altceva
o carte in care
poezia e vie
dar foile trebuiesc incalzite
ca un revelator de dincolo de alb
care ne va reanima

un pian fara corzi
plin de nemaiauzite sonate ale linistii
si impacarii

in lumea asta care ne izbeste clapele
si nu aude nimic
decit propria ura

in boala asta care ne trece
prin febre cu multa caldura

n-o să adorm:mor mai frumos

"Nevermind.Try again.Fail better" - Sam Beckett
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

n-o să adorm în veci stau cu tine

pierdut încîntat

live

pe mobil

totul e aici fara sa fie

buzele tale îmi ard toţi porii

atinge-mă uşor mi-ai zis

atît de uşor încît să te prefaci

că dormi

n-am reusit m-am trezit

că tot ce-am avut îşi face felul

ne scoate onorabil mai bine

zilele din circulaţie

n-o să adorm

stau ghemuit

ascult

cum imi latra

inima

in pustiu

doamne

ce sete ma va trezi

de dimineata

Propuneri de noi taxe si impozite

pe viciu , kitchu si bambiliciu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
1.Pe lângă taxa de drum pentru traseişti se impune suplimentar,pentru traseiste,taxa DE TROTUAR.
2.Pentru toţi aceia care se axează pe ceva,pe orice,taxa de AXARE iar pentru toţi ceilalţi , taxa de RELAXARE.
3.Pentru aceia cărora le merge bine ar trebui umblat la taxa pe BINE-MERSI.Taxa asta merge bine doar cu taxa pe cei care ţin POST fără rost şi -culmea-afirmă că le MERGE PROST !
4.De dat fiscului ce sunt,aşa,propun o taxă ANONIMĂ şi grea,care va resuscita culthura leşinată ce ni se administrează la greu pe la teveu: taxa pe MUZICUŢA UŞOARĂ şi populară.E o nenorocire necesară (nu ştiu dacă taxa sau mizicuţa dar e clar că ne e drag de ceva care ne omoară)
5.Taxa pe ridicatul din umeri pentru cei care RĂMÂN în ŢARĂ,conform articolului nehotărât din Legea de STAT s-a ridicat.Sindicatele au protestat vehement că virgulă cităm :" Ridică-te Gheorghe / Ridică-te Ioane / Că la noi în bătătură /de vină că ai o oaie / Te colectează de te-ndoaie/Te ajută de te-njură / Şi-ţi bagă căpşuna-n gură.../"

Iubesc.La naiba

azi am zîmbit tuturor bătrînelor de pe stradă e bine unele au nevoie mă plac mi-au raspuns le întreb de ce nu vine odată primăvara nu stiu sunt foarte sexymental nici nu se vede unele mă ignoră am şi dispărut n-o să le contrazic merită şi ele altceva eu nu aştept pe nimeni mă confundaţi ce să vînd aţi putea să-mi fiţi mamă într-o lume paralelă cu toate suspiciunile am întineri freatic dincolo de toată iarna viitoare la naiba iubesc fiecare femeie e ea mă fură în ce hal de frumos a mai îmbătrînit ah voi îmbătrîni şi eu ca un prinţ din Seray aha voi sări peste cal la ultima mea vînătoare

Poem decorat de cuţite

azi am o lumină de cuţit în mine mi se face

infraroşu de negru sunt momenthe de- o silă universală

trebuie să mă opresc mi-e omor

ţinutul e bîntuit de regnul vegetanimal

trece pe-acolo şi femeia-crin

haita o violează într-o veselie

e un vacarm general se afirmă care mai de care

cred că e o boală de sculamenţi frustraţi

probabil că tifos exantematic sună mai frumos decît este

de fapt cui foloseşte scîrna asta?

poate ţie sfeclă de cîine

poate ţie cărălabă de porc

sau ţie varză de oaie...?

hai

luaţi-vă labele de lepre leşinate

să nu vă scuip să nu vă deochi

ea a plecat a rămas doar umbra poate vă şi pare rău aiurea

e un moment de o vomă universală

bîntuie locul un fel de negru-vodă mic şi rînjit

presimt o sărbătoare de abator

mi-e omor am o lumină în mine de cuţit

SINGURĂ ŞI IMOBILĂ , de Gellu Naum

Când te opreşti în faţa oglinzilor
o mână iese din apele clare ca să te mângâie
o mână care este totdeauna a ta
această mână de mătrăgună şi de hârtie
care-mi aminteşte dezastruoasele şi amplele întâlniri în faţa oglinzilor


şi de data aceasta umerii mei nu mai au umbră
nu mai sunt decât picioarele mele care aleargă
aceste triste biciclete aceste butoaie încărcate cu pălării


vom trece strada fără a vedea ce se întâmplă
în pachetul acesta sunt pantofii uzaţi ai cenuşăresei
dar nu ne priveşte
în camera aceea goală răsună poate armonica morţii


ceea ce văd e un fluture călcat de tren
ceea ce ating e sângele tău ca un arbore
ceea ce aud e părul tău ca o scoică
iată dezgustătoarele amintiri corpul meu împărţit în două
jumătatea mea roşie jumătatea mea albastră
linia precisă care mă împarte
pe care am construit-o muşcându-ţi palmele
iată jumătatea mea calmă jumătatea mea dezesperată
îţi vor trebui ace mai tari ca să le coşi împreună
sfori mai elastice degete mai abile
va trebui să distrug singur ceea ce am iubit împreună
şi mai ales va trebui să te mişti liberă
când voi traversa oraşul acesta pustiu
în frumosul meu costum de scafandru

1943