Mottor: „sîntem pe lume ca să rîdem...încît morţii să-i fie teamă să vină după noi”
Charles Bukowski
Cheirea lumii după Bukowski are nume de femeie. Acesta e secretul care îl arde,
îl consumă şi-i macină disperarea de mascul feroce amorezat de toate Scumpele
Nenorocite ale Pămîntului. Mereu în căutarea unui substantiv feminin singular şi
mereu pierdut în verbe acuzative, în imperfect şi interjecţie, în belicoasa oftică
a unui Samson american genial de ridicol.
Volumul „Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte povestiri” (ce titlu erect !) de
Charles Bukowski, apărut la editura Rao în 2008, în traducerea Dominicăi Drumea
şi a lui Carmen Ciora, cuprinde 28 de povestiri eroto-vesele şi triste, majoriratea despre calamitatea de dragoste a frmoasei cu bestia. Titluri sugestive ca: „ Viaţa
într-un bordel din Texas” , „ Maşinăria de făcut sex”, „ Zece labe”, „ Sirena copulantă din Venice, California” , „ Şi toate găuricile din lume” ţin afişul de story hollywoodian al unei literaturi underground cu un picior pe pămînt şi altul în iad, a lui Băchauschi. O lume terifiantă, ruptă pe alocuri din Kafka şi care, pe timp de război, n-are altă distracţie decît să-şi bea minţile şi să sară pe geam. O lume în care ţi- e rău mereu de drăgăstoasa ei perfidie şi pe care o faci sistematic de minune şi de rahat. De ce? Pentru că tot ce simţi în ea e exasperant de moral, tot
ce faci e imbecil de legal şi tot ce consumi e o reclamă care ar face eventual scîrba porcilor. Iar tot ce e bun în nebunia acestei lumi ori e imoral ori ilegal ori are prea multe calorii şi îngraşă. În aceste condiţii „eroiul” principal al poveştilor lui Buko e un cow-boy de L.A. , care bea bere şi călăreşte dame de ocazie, ştiind că tot ele îi vor pune capac, asemeni lui Orfeu, care îmblînzea odată fiare şi care a fost sfîşiat de femei. Dintr-un punct feminist de vedere amator de glume dez-gustătoare şi mereu dat dracului, această bestie de Bukowski aduce pe masa literaturii aşa-zis consumiste de scenariu reclamogen american, o sclipire de genialitate. În „Naşterea viaţa şi moartea unui ziar underground” i se cere să spună o poveste şi el începe: „ Păi, era odată un om bătrîn şi o fetiţă drăguţă care
s-au rătăcit împreună în pădure...” la care Cherry, mămică de fetiţă îi replică:
„Ascultă Bukowski, obsedat bătrîn ce eşti...” iar el : „ Cherry cred că îţi stă mintea numai la prostii ! „ Mă gîndesc că acesta e preludiul care „ia faţa„ oricărui
cititor de basme pentru adulţi... Bukowski Henry Charles vă invită să jucaţi un rol
de bun cititor în best-sellerul lui în care Scufiţa Roşie papă împreună cu lupul pe bunica şi la urmă, ca o feroce Lolită adulterină, fuge cu vînătorul în lume...
