Probleme de imagine

Motto: ”Cine dă în mine dă în fabrici și uzine” - Gazeta. De Perete

Adevărata problemă de imagine a USR e cea pe care și-a comis-o singură această instituție în istoria ei recentă și anume aceea că a devenit un fel de partid al scriitorilor, în care se intră în primul rând pentru avantajul călărețului de a primi suplimentul la pensie și, în al doilea rând, pentru marele privilegiu de a te intitula scriitor profesionist. La aceste două avantaje se reduce de fapt, nu și de drept, aventura de a scrie literatură în România. Cum a fost posibil ca cel mai cunoscut și (eventual logic) avizat critic literar să adune mii și mii de amatori sau chiar impostori într-o Uniune a Scriitorilor? Asta se poate întreba oricine vede clar situația tristă în care a ajuns scriitorimea română. Singura explicație e una politică, a puterii care corupe și absolutismului care corupe absolut. Doar naivii mai cred în democrația demersurilor unei asociații în fruntea căreia domnește un mic dictator ales pe viață și, care, se vrea eternizat ”pentru că nu are pe Cine să lase în locul lui”. În atare condiții, era și natural să apară chiar din sânul Uniunii reacții adverse. Care reacții, deși îndreptățite la libertatea cuvântului, au fost rapid puse la zid cu eticheta că ”strică imaginea USR”. Să fim bine înțeleși: imaginea asta era stricată demult. Ba chiar a atins performanța unui întreg pomelnic de fapte aflate la limita legii, începând cu insubordonarea la noua lege a Asociațiilor și Fundațiilor (pe motiv de lege comunistă de înființare a USR) și terminând cu excluderi în masă ale protestanților (pe motiv că îndrăznesc să-ți spună că greșești și că își cer drepturile respectate). Toate acestea, pe baza unui Statut modificabil la discreția conducerii și a unei legi abrogate. Care lege, chiar de ar fi operantă, cere și ea aprobarea Ministerului ceaușist al Artelor pentru astfel de acțiuni. Revoluția Anticomunistă din *89 n-a fost făcută ca să rămână legile ceaușiste în vigoare și, prin reducere la absurd, ca să ”strice imaginea României” în lume.  Istoria s-a Răsturnat ca să intre în Normalitate. Nu ca să o Repetăm irațional și bolnav. Din fericire mersul ei actual și-a perfecționat mijloacele legale de recuperare a normalității și cei ce le ignoră merită să ajungă, cu imaginea șifonată, la coșul ei de gunoi. Abia acolo vor realiza, în sfârșit, că Litera Legii Democratice e cu totul alta decât Litera Urii și Paranoiei în imaginea publică a scriitorului de azi.

Trandafiriada

eram pierduți pe câmpuri ca niște baloți de paie behăiți de oi asurziți de câini și tăntălăi de singuri așa că eu și cu niște trandafiri ne-am dus să ne asigurăm iubita că mai existăm de parcă am fii prăpădit părăsiți la sfârșitul lumii așadar iubita noastră ne mângâia ne dădea și apă din rezerva ei personală pe urmă ne așeza frumos în vază era așa de poetic de s-ar fi ofilit și pietrele dar noi o iubeam și așa prăpădiți ofiliți leșinați de ne ascultai cu urechea