nu ştiu e o mare derută pe lume
toţi simt că nu se mai poate
că trebuie să vină naibii careva
să ne evacueze singurătatea
fiica asta de căţea
tăvălită
prin scaieţi
ocupă interminabil abuziv
loc în noi
pe cînd toate celelalte lucruri
parcă n-au loc decăt o dată
sau pentru ultima oară
e o derută de nu-ţi imaginezi
care pe cine
cum i-ar place să-l vadă
dus între cei drepţi
io mă ţin ocupat de nu mă văd
niciodată singur
şi la drept vorbind
sunt cît se poate de solitar
buna dispoziţie face diferenţa
oricum nu dau un chior
pe jalnica indispoziţie a unora
fiecare şi-o izolează
cum crede mai bolnav
pe urmă o spovedeşte afectat
primului Salvator de Urgenţă
ce să spun pădurea e plină
de opaci
şi ce să vezi io sunt aşa de transparent
de poţi vedea prin mine direct
cît eşti de speriat de viu
şi nici nu realizezi
