Carpe noctem 2

adorm mereu tîrziu pentru că viaţa e scurtă
trei sferturi din zi mi-e capul plecat
pe drum caut bănuţi pierduţi
a doua zi după ce i-am găsit

un sfert de zi o dedic pentru mine
şi pentru tine
ei sunt posesivi ar vrea toată ziua
dar noi
doar într-un sfert de secundă
facem cît toate zilele lor la un loc

ei ce să facă presară drumul cu bănuţi
pe care să-i pierdem a doua zi
şi să continuăm să-i căutăm
în praf şi în pulbere

e un joc uşor cretin carnea asta scumpă
ne conţine inima unii spun
că e păcat
şi că ar fii mai bine invers
cred că vorbeşte invidia din ei
dacă nu fac doar glume proaste

ambalajul e repede-gunoi cu toată poza
şi îngrijim doar aere şi aparenţe
nu e un ideal prea inimos

şi tot ce mai putem salva de fapt
e să adormim cît mai tîrziu
doar astfel vom lăsa întreagă
legea nescrisă
a curajului nebun de-a fi viu

Expoziţiunea intriga punctul culminant din deznodămînt (haiku)

dar ea o mîngîia
tot mai
apăsat şi repede

Geniul Mulţimii – traducere după Charles Bukowski

există destulă trădare ură violenţă absurditate în
obişnuita fiinţă umană ca să aprovizionezi orice armată
în orice zi lăsată de la Dumnezeu

şi cei mai pricepuţi în crimă sunt cei care o condamnă
şi cei mai roşi de ură sunt cei care predică dragoste
şi cei mai răzbunători sunt cei care proclamă pace

ăia care predică dumnezei au nevoie de dumnezei
ăia care predică pacea nu au pace
ăia care predică pacea n-au dragoste

feriţi-vă de predicatori
feriţi-vă de ştiutori
feriţi-vă de ăia care mereu citesc cărţi
feriţi-vă de cei care ori detestă sărăcia
ori sunt mîndri de ea
feriţi-vă de cei repede lăudători
pentru că au nevoie de laude în schimb
feriţi-vă de cei repede cenzuranţi
fiindcă se tem de ce nu ştiu
feriţi-vă de ăia care urmăresc constant mulţimile
pentru că singuri nu sunt nimic
feriţi-vă de bărbatul obişnuit de femeia obişnuită
feriţi-vă de dragostea lor iubirea lor e obişnuită
caută obişnuitul

dar e geniu în ura lor
există destul geniu în ura lor ca să te omoare
ca să-i omoare pe toţi
nu vreau solitudinea
nu înţeleg solitudinea
vor încerca să distrugă tot
ce diferă de al lor
nefiind capabili să creeze artă
nu vor înţelege arta
vor considera eşecul lor creativ
doar ca un eşec al lumii
incapabili să iubească total
îţi vor considera dragostea incompletă
şi atunci te vor urî
şi ura lor va fi perfectă

ca un diamant strălucitor
ca un cuţit
ca un munte
ca un tigru
ca o cucută

arta lor cea mai fină

S-a lansat Fabrica de Literatură! (fdl.ro)

preiau anunţul de la Andrei Ruse, pentru cei interesaţi:

http://fdl.ro/ s-a lansat FDL.ro (Fabrica de literatura). astept toti patimasii de cultura si mai ales de literatura sa-si fac un cont. ne vedem acolo

Legenda continuă

ehee solitudinea e o maladie de performanţă

te antrenezi pentru lupte libere cu tine însuţi

fără învinşi sau învingători ajungi

un discobol cu propriul cap aruncat în mare

şi vesel săltînd ca o piatră pe valuri

solitarul fericeşte lumea oriunde seduce

iar singuraticul doar cînd se duce

niciodată n-a fost invers

speri să ajungi în iad şi te temi

că vei ajunge în rai

între timp ninge din convingere pentru că

e neînstare pămîntul să reţină apa

în marea lui dragoste de deşert

şi te trezeşti vorbind de marea ta dragoste

de înrăirea ta destul de bună

ca să ţii din rărunchi cu dinţii de cineva

la fel de confuz şi de îndîrjit

ca un dumnezeu uitat într-o milă

într-o fericit de nouă-veche disperare

în rest

ce să mai crezi fetele se prostesc serios

te tentează să atentezi la suprafaţa lor

moale şi pudică aşa în slow motion

devii păpuşa lor cu un singur picior

un fel de emoţie vibrantă

şi introductibilă

în timp ce noi ne convingem că suntem realmente

cel mai mare spermatozoid de pe planetă

fără alte soluţii decît praful şi pulberea

dar nişte prăpădenii foarte constructive

da părem varză şi totuşi căliţi

marcaţi în adevăratul sex al cuvîntului

aşa mergem înainte uşor jenaţi

amestecaţi în vin şi în pîine

să îl descoperim pe ieri şi mai ales

să-l facem memorabil pe mîinele

nenorocitul

ehei legenda continuă cu un relaş astenic

după o îndurare din răsputeri în care

păream victime sigure

nu-i chiar aşa dar vine bătrîn şi pervers

frigul ne ciupeşte de fund ca pe domnişoare

legenda continuă iar norii

se duc uşuraţi de sine

ca nişte vaci în flăcări

şi pasc asfinţitul