Întotdeauna am admirat cum învîrt ele pe degete pînă şi bărbatul cel mai puternic. Normal că mă refer la aspectul moral, la dîrzenie. Altminteri trebuie să fi tare slabă de înger să te cuplezi cu o dihanie masculină. Sau o faci aşa...de kiki...să vezi ce muşchi are în pantaloni...
Odată prins în adorabila lor cursă de şoareci, dacă mai eşti întreg, îţi rămîn două variante: cămaşa de forţă sau mahmureala.
În ce le priveşte nu e vorba de morală ci pur şi simplu de a pune farmecele la lucru. Nu în vitrină sau în oglindă, e clar.
La modul general el e muncit amărît şi stresat. Cel mai probabil uşor de cucerit cu un simplu zîmbet. De fapt nici ăla nu trebuie la orgoliile lui de donjuan irezistibil. Se spune că un bărbat de succes e acela care cîştigă mai mult decît poate cheltui soţia lui. Iar femeia de succes e norocoasa care găseşte acest bărbat...
De fapt e vorba de un principiu aici: ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să te saturi...
Aşa că bărbaţii trebuiesc consolaţi. În fine îi consolez şi eu cu o poveste:
cică un tip şi-a tăiat nevasta ( Elodia e floare la ureche)
pe urmă a fiert-o şi a dat-o de mîncare la porci. Evident că au venit grămadă poliţiştii şi judecătorii. Care, tot evident, l-au Introdus pe nefericit la Zdup. Bun şi?...
Păi credeţi că a scăpat cineva întreg după draga asta de blestemăţie? Nu au scăpat nici măcar porcii. Au fost tăiaţi şi au fost mîncaţi de poliţişti şi de judecători...
Apocalipsa după Bukowski
Mottor: „sîntem pe lume ca să rîdem...încît morţii să-i fie teamă să vină după noi”
Charles Bukowski
Cheirea lumii după Bukowski are nume de femeie. Acesta e secretul care îl arde,
îl consumă şi-i macină disperarea de mascul feroce amorezat de toate Scumpele
Nenorocite ale Pămîntului. Mereu în căutarea unui substantiv feminin singular şi
mereu pierdut în verbe acuzative, în imperfect şi interjecţie, în belicoasa oftică
a unui Samson american genial de ridicol.
Volumul „Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte povestiri” (ce titlu erect !) de
Charles Bukowski, apărut la editura Rao în 2008, în traducerea Dominicăi Drumea
şi a lui Carmen Ciora, cuprinde 28 de povestiri eroto-vesele şi triste, majoriratea despre calamitatea de dragoste a frmoasei cu bestia. Titluri sugestive ca: „ Viaţa
într-un bordel din Texas” , „ Maşinăria de făcut sex”, „ Zece labe”, „ Sirena copulantă din Venice, California” , „ Şi toate găuricile din lume” ţin afişul de story hollywoodian al unei literaturi underground cu un picior pe pămînt şi altul în iad, a lui Băchauschi. O lume terifiantă, ruptă pe alocuri din Kafka şi care, pe timp de război, n-are altă distracţie decît să-şi bea minţile şi să sară pe geam. O lume în care ţi- e rău mereu de drăgăstoasa ei perfidie şi pe care o faci sistematic de minune şi de rahat. De ce? Pentru că tot ce simţi în ea e exasperant de moral, tot
ce faci e imbecil de legal şi tot ce consumi e o reclamă care ar face eventual scîrba porcilor. Iar tot ce e bun în nebunia acestei lumi ori e imoral ori ilegal ori are prea multe calorii şi îngraşă. În aceste condiţii „eroiul” principal al poveştilor lui Buko e un cow-boy de L.A. , care bea bere şi călăreşte dame de ocazie, ştiind că tot ele îi vor pune capac, asemeni lui Orfeu, care îmblînzea odată fiare şi care a fost sfîşiat de femei. Dintr-un punct feminist de vedere amator de glume dez-gustătoare şi mereu dat dracului, această bestie de Bukowski aduce pe masa literaturii aşa-zis consumiste de scenariu reclamogen american, o sclipire de genialitate. În „Naşterea viaţa şi moartea unui ziar underground” i se cere să spună o poveste şi el începe: „ Păi, era odată un om bătrîn şi o fetiţă drăguţă care
s-au rătăcit împreună în pădure...” la care Cherry, mămică de fetiţă îi replică:
„Ascultă Bukowski, obsedat bătrîn ce eşti...” iar el : „ Cherry cred că îţi stă mintea numai la prostii ! „ Mă gîndesc că acesta e preludiul care „ia faţa„ oricărui
cititor de basme pentru adulţi... Bukowski Henry Charles vă invită să jucaţi un rol
de bun cititor în best-sellerul lui în care Scufiţa Roşie papă împreună cu lupul pe bunica şi la urmă, ca o feroce Lolită adulterină, fuge cu vînătorul în lume...
Tu şi tot neamul tău
de Langston Hughes
traducere de George Asztalos
Tu şi tot neamul tău.
Uită-te la oraşul în care trăieşti
Şi să-ţi fie ruşine.
Uită-te la rasa celor albi
Şi la voi
Şi să-ţi fie ruşine
Că există acolo atîta autosuficienţă a sărăciei
Că o astfel de ignoranţă stupidă creşte acolo copii
În dosul unor atît de umile adăposturi ale disperării
Încît voi înşivă n-aveţi sens să vă pese
Nici bărbăţie să vă ridicaţi să spuneţi
Te provoc, lume rea, să vi un pas mai aproape
Cu mîinile lăcomiei tale căutînd să-mi strîngi gîtul
Te provoc doar un pas lîngă mine să vi :
Abia cînd poţi spune asta
Liber cu-adevărat vei fii !
traducere de George Asztalos
Tu şi tot neamul tău.
Uită-te la oraşul în care trăieşti
Şi să-ţi fie ruşine.
Uită-te la rasa celor albi
Şi la voi
Şi să-ţi fie ruşine
Că există acolo atîta autosuficienţă a sărăciei
Că o astfel de ignoranţă stupidă creşte acolo copii
În dosul unor atît de umile adăposturi ale disperării
Încît voi înşivă n-aveţi sens să vă pese
Nici bărbăţie să vă ridicaţi să spuneţi
Te provoc, lume rea, să vi un pas mai aproape
Cu mîinile lăcomiei tale căutînd să-mi strîngi gîtul
Te provoc doar un pas lîngă mine să vi :
Abia cînd poţi spune asta
Liber cu-adevărat vei fii !
Semn de carte : Antologia Virtualia Nr 7
Nu ştiu alţii cum sunt dar eu cînd mă gîndesc la Moldova Eminescului Literaturii Române, mă gîndesc implicit la cenaclul Virtualia. Pod peste timp între Junimea clasică şi spaţiul virtual al realităţii literare actuale, Virtualia e agora unde se revăd anual scriitori din toată ţara, unde poezia vorbeşte doar limba prieteniei şi
generozităţii, fără critici, fără cîrcoteli, ca la şezătorile din vechime, unde contează doar să se facă iarna magică, mai caldă şi mai frumoasă...:)
Ei bine şezătoarea noastră virtuReală a mai scos o antologie de autori, o colecţie de frumoşi nebuni ai libertăţii poetice de creaţie. Printre ei mă număr şi eu anul acesta şi, mulţumită alfabetului se pare, primul pe listă. Menţionez faptul că e primul volum colectiv în care apar ca autor.
Cu mulţumiri editorilor şi coordonatoarei Alina Manole, tuturor, un 2009 nebun de inspirat şi îngropat în succese...:)
Bată-vă dragostea şi să vă iubească numai bucuria!
Lista autorilor:
George Asztalos
Dana Banu
Laurenţiu Belizan
Silvia Bitere
Florina Bordieanu
Daniel Bratu
Florin Caragiu
Katya Kelaro
Mahmoud Djamal
Şerban Georgescu?
Bogdan Groza
Adriana Lisandru
Alina Manole
Dan Mitruţ
Diana Mitruţ
Andu Moldovan
Liviu Nanu
Laurenţiu Orăşanu
Emilian Pal
Ioan Peia
Mariana Prihor
Maria Prochipiuc
Eugenia Reiter
Florian Silişteanu
Aleksandar Stoicovici
Luminiţa Suse
Costin Tănăsescu
Virgil Titarenco
Vlad Turburea
şi copilul:
Andreea Dăncinescu
Dispero... ergo sum !
Am hotărît să-mi public eseurile de adolescent furios-dezamăgit în „lumea ailaltă”,
comunistă. Sunt multe pasaje care vor părea rupte din raiul lui Emil Cioran, cel din
„Pe culmile disperării” , maestrul meu la ora aceea, „actuală”...Realmente obişnuim
să ne amăgim că fericirea constă în schimbare, în orice altceva mai bun decît nimic.
Ei bine aici intervine Cioran nihilistul şi vă dă de ştire că uneori e mai bun nimicul decît orice altceva.
Ca preambul, postez aici o fotografie gotică în alb-negru a românului nostru parizian precum şi cîteva citate celebre:
Emil Cioran
• Între o palmă şi o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma. - Ecartèlement
• Cred în salvarea umanităţii, în viitorul cianurii... - Syllogismes de l’amertume
• E lucru de mirare că perspectiva de a i se scrie biografia n-a descurajat pe nimeni de la ideea de a avea o viaţă. - Syllogismes de l’amertume
• Toate apele au culoarea înecului. - Syllogismes de l’amertume
• Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul. - Amurgul gândurilor
• Speranţa e o virtute a sclavilor. - Précis de décomposition
• Este evident că Dumnezeu era o soluţie şi că nu vom mai găsi niciodată o alta la fel de satisfăcătoare. - Cahiers
• Obiecţie împotriva ştiinţei: această lume nu merită să fie cunoscută. - Syllogismes de l’amertume
• Suntem toţi nişte farseuri: supravieţuim problemelor noastre. - Syllogismes de l’amertume
• Nu scrii pentru că ai ceva de spus, ci pentru că vrei să spui ceva. - Ecartèlement
• Gânditorul de primă mână meditează asupra lucrurilor; ceilalţi, asupra problemelor. - De l'inconvénient d'être né
• N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui. - De l'inconvénient d'être né
• La Zoo. Toate animalele au o ţinută decentă, cu excepţia maimuţelor. Simţi că omul e pe-aproape. - Ecartèlement
• Să fi comis toate crimele, cu excepţia aceleia de a fi tată. - De l'inconvénient d'être né
• Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalţi, am dispărea într-o clipită. - De l'inconvénient d'être né
• Opinii, da; convingeri, nu. Acesta e punctul de plecare al mândriei intelectuale. - Aveux et anathèmes
• Nu are convingeri decât acela care n-a aprofundat nimic. - De l’inconvénient d’être né
• Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu. - Syllogismes de l’amertume
Despre absurditatea fericirii
Se spune în deviza făcătorilor de minuni că „fă ceva pentru fericirea ta”. Stau şi mă minunez dacă e o deviză pentru mediocrii sau pentru naivi. Desigur pentru cei lucizi, pentru cei încercaţi de mîngîierile nu tocmai fericite ale vieţii, sună ca o sentinţă, ca o acuzaţie faţă de care, instinctiv, simţi nevoia să te aperi...” omul e un animal prea orgolios ca să accepte fericirea şi prea căzut pentru a o preţui”... spune Cioran, adăugînd : „ de cîte ori n-am încerca să devenim fericiţi de nu ne-ar fi ruşine ?!” Şi într-adevăr în trista noastră Ro(mânie) e mai mare ruşinea decît a face miraculos ceva pentru fericire. De asta mi se şi pare de-a dreptul trivială, accesibilă doar leprelor şi ignoranţilor. Iar impresia asta de trivialitate o dă tocmai ostentaţia falsetului. Atît în renunţarea cumpătatului, cît şi în aviditatea ghiftuitului, fericirii îi înfloreşte acelaşi rînjet grotesc pe mutră, al stupizeniei afectate sau şmecheriei exaltate de satisfacţie. Imposibil să fii fericit fără să rînjeşti mai mult sau mai puţin animalic, imbecil sau cu ură, către lume. Ne „răzbunăm” stupid şi absurd, prin modestie sau desfrîu, împotriva lumii. Iată „cheia fericirii”. Iată de ce e aşa o oază pustie, lumea asta, a noastră... Profund nefericiţi, răstigniţi între materie şi spirit, fructe bolnave ale curiozităţii noastre de a fii, pînă cînd nu vom atinge indiferenţa nevoii de fericire, rămînem aceeaşi fii nemernici ai nimicniciei. Iar bucuria exasperării ne rămîne singurul cer din care mai putem respira...
comunistă. Sunt multe pasaje care vor părea rupte din raiul lui Emil Cioran, cel din
„Pe culmile disperării” , maestrul meu la ora aceea, „actuală”...Realmente obişnuim
să ne amăgim că fericirea constă în schimbare, în orice altceva mai bun decît nimic.
Ei bine aici intervine Cioran nihilistul şi vă dă de ştire că uneori e mai bun nimicul decît orice altceva.
Ca preambul, postez aici o fotografie gotică în alb-negru a românului nostru parizian precum şi cîteva citate celebre:
Emil Cioran
• Între o palmă şi o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma. - Ecartèlement
• Cred în salvarea umanităţii, în viitorul cianurii... - Syllogismes de l’amertume
• E lucru de mirare că perspectiva de a i se scrie biografia n-a descurajat pe nimeni de la ideea de a avea o viaţă. - Syllogismes de l’amertume
• Toate apele au culoarea înecului. - Syllogismes de l’amertume
• Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul. - Amurgul gândurilor
• Speranţa e o virtute a sclavilor. - Précis de décomposition
• Este evident că Dumnezeu era o soluţie şi că nu vom mai găsi niciodată o alta la fel de satisfăcătoare. - Cahiers
• Obiecţie împotriva ştiinţei: această lume nu merită să fie cunoscută. - Syllogismes de l’amertume
• Suntem toţi nişte farseuri: supravieţuim problemelor noastre. - Syllogismes de l’amertume
• Nu scrii pentru că ai ceva de spus, ci pentru că vrei să spui ceva. - Ecartèlement
• Gânditorul de primă mână meditează asupra lucrurilor; ceilalţi, asupra problemelor. - De l'inconvénient d'être né
• N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui. - De l'inconvénient d'être né
• La Zoo. Toate animalele au o ţinută decentă, cu excepţia maimuţelor. Simţi că omul e pe-aproape. - Ecartèlement
• Să fi comis toate crimele, cu excepţia aceleia de a fi tată. - De l'inconvénient d'être né
• Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalţi, am dispărea într-o clipită. - De l'inconvénient d'être né
• Opinii, da; convingeri, nu. Acesta e punctul de plecare al mândriei intelectuale. - Aveux et anathèmes
• Nu are convingeri decât acela care n-a aprofundat nimic. - De l’inconvénient d’être né
• Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu. - Syllogismes de l’amertume
Despre absurditatea fericirii
Se spune în deviza făcătorilor de minuni că „fă ceva pentru fericirea ta”. Stau şi mă minunez dacă e o deviză pentru mediocrii sau pentru naivi. Desigur pentru cei lucizi, pentru cei încercaţi de mîngîierile nu tocmai fericite ale vieţii, sună ca o sentinţă, ca o acuzaţie faţă de care, instinctiv, simţi nevoia să te aperi...” omul e un animal prea orgolios ca să accepte fericirea şi prea căzut pentru a o preţui”... spune Cioran, adăugînd : „ de cîte ori n-am încerca să devenim fericiţi de nu ne-ar fi ruşine ?!” Şi într-adevăr în trista noastră Ro(mânie) e mai mare ruşinea decît a face miraculos ceva pentru fericire. De asta mi se şi pare de-a dreptul trivială, accesibilă doar leprelor şi ignoranţilor. Iar impresia asta de trivialitate o dă tocmai ostentaţia falsetului. Atît în renunţarea cumpătatului, cît şi în aviditatea ghiftuitului, fericirii îi înfloreşte acelaşi rînjet grotesc pe mutră, al stupizeniei afectate sau şmecheriei exaltate de satisfacţie. Imposibil să fii fericit fără să rînjeşti mai mult sau mai puţin animalic, imbecil sau cu ură, către lume. Ne „răzbunăm” stupid şi absurd, prin modestie sau desfrîu, împotriva lumii. Iată „cheia fericirii”. Iată de ce e aşa o oază pustie, lumea asta, a noastră... Profund nefericiţi, răstigniţi între materie şi spirit, fructe bolnave ale curiozităţii noastre de a fii, pînă cînd nu vom atinge indiferenţa nevoii de fericire, rămînem aceeaşi fii nemernici ai nimicniciei. Iar bucuria exasperării ne rămîne singurul cer din care mai putem respira...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)