ziceam să bîzîim cîteva ameţite secunde
minunat de cumplit şi de fericit terminate
la urgenţă
dar chichirezu’ e în altă parte
uite cînd ai venit pe lume ţi-era rău şi plîngeai
da’ ai tăi rîdeau erau norocoşi să te aibă
tocmai scăpaseră săracii întregi de la travaliu
cînd vei pleca vei rîde va fi haiu’ lumii
ai tăi vor plînge rău şi pieriţi
ca la propria lor înmormîntare
vor fi nenorociţi le vei lipsi
tu tocmai te vei resimţii rupt în două
în cea mai egoist definitivă relaxare
asta e
realitatea e cam poetică
e toată un paradox de mumă şi ciumă
n-ai de ales te alegi involuntar
cu fericirile tale oribile
în ea are loc Ziua Morţilor şi iată
de ce i se spune Noaptea Învierii
e aproape decembrie în magazinele second-hand
s-au înmulţit păpuşile vechi
în rest e plin
de ambalaje aruncate de toată frumuseţea la gunoi
cum să le spui mai negru
situaţia e relativ pe roze
haili-hailo secunde mişto la urgenţă
de fapt e mai tandru
în costum şi desculţ ca să simţi
frigul din mahalaua ta academică
„şti
e o dărîmătură situată ultracentral
i se spunea Tare demult
Cinema Progresul...”
