numele fişierului e naiba
cînd vreau să-l închid mă întreabă
salvaţi modificările făcute la naiba?
salvez la naiba da
suntem specia care salvează naibii tot
deşi cea mai conştientă
din cele pe cale de dispariţie
nişte fragilopaţi dîrdîici
o momentană complicaţie
a unei simple picături de apă
ne salvăm marea noastră dorinţă de milenii
fiind aia să anihilăm frica de moarte
deşi suntem tot timpul
acelaşi inutil şi împuţit lucru
acelaşi cadavru constructiv
de miresme suav însufleţite
cu visele noastre mustind de zei
un zombi pe care-l trăsneşte aşa
o putere şi un curaj
de-vas-ta-toa-re
uite civilizaţia e mediul ideal
în care vezi de viu că mori
aşa că îţi dai seama ce bucurie e
doar faptu’ că eşti aici?
că aici e singura bucurie care te mai iubeşte
indiferent de răspunsuri sau tăceri?
orice lucru e de prisos
iar bucuria e aici fără cauză
şi e pe negîndite
„te rîzi ca proasta în tîrg” – se spune
şi e un mare adevăr aici
şi e o mare tristeţe
e chiar o nebunie
frica de moarte: da’cine
mă-sa e acest zeu malefic
de care ne temem mai dihai ca de dracu’?
şi de ce naiba să mă tem cînd din prima secundă
a acestei Nesimţite
nu mai simt naibii nimic?
cînd nu mai sunt decît un împuţit de lucru inutil?
păi măi Lucrule
io-te că io te comentez şi te omorez de nu te vez’:
dacă nu simt nimic după tine
de ce chetrii aş mai simţi înainte
cînd erai al naibii de fierbinte?
